Preşedintele Iohannis cere Parlamentului reexaminarea proiectului pentru modificarea Legii CSM

”Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii vizează intervenţii legislative substanţiale de natură să afecteze funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii şi rolul constituţional al acestuia, de garant al independenţei justiţiei, exercitarea mandatului de membru al acestei autorităţi publice, precum şi funcţionarea Inspecţiei judiciare. Totodată, legea transmisă la promulgare cuprinde norme contradictorii, trimiteri la dispoziţii inexistente în conţinutul Legii nr. 317/2004, dispoziţii neclare şi/sau necorelate între ele şi chiar paralelisme legislative, motiv pentru care se impune reexaminarea acesteia de către Parlament”, se arată în cererea preşedintelui Klaus Iohannis trimisă Parlamentului.

Potrivit documentului citat, prin articolul I pct. 2 din legea supusă reexaminării modifică alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 317/2004 se introduc două noi condiţii cu privire la eligibilitatea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), şi anume: o vechime de cel puţin 7 ani în funcţia de judecător sau procuror definitiv, respectiv condiţia ca acele persoane să nu fi fost sancţionate disciplinar în ultimii 3 ani.

”Având în vedere durata procedurilor disciplinare, în lipsa unei menţiuni privind sancţionarea disciplinară definitivă, norma este neclară întrucât un judecător sau un procuror care nu a fost sancţionat disciplinar definitiv nu va putea candida pentru a ocupa o funcţie de membru al CSM. Pentru că legea nu distinge, este posibilă interpretarea că nu îndeplineşte această condiţie un judecător/procuror sancţionat disciplinar de către Secţie (de judecători/de procurori), dar care a făcut un recurs asupra căruia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a pronunţat încă o hotărâre definitivă. Pentru claritatea normei, apreciem că este necesar ca legiuitorul să menţioneze drept condiţie pentru ocuparea funcţiei de membru CSM, sancţionarea disciplinară definitivă în ultimii 3 ani”, se mai menţionează în solicitarea şefului statului.

De asemenea, Iohannis reclamă şi faptul că, potrivit art. I pct. 32 (cu privire la art. 40 alin. (1) lit. b)-e), şi h), precum şi art. 40 alin. (2) lit. a)-f) şi i), Secţiile CSM primesc o serie de atribuţii noi, ca urmare a modificărilor operate în legile de modificare şi completare a Legii nr. 303/2004 şi a Legii nr. 304/2004 şi o serie de atribuţii în ceea ce priveşte cariera magistraţilor, atribuţii care, în prezent, aparţin Plenului CSM.

”Astfel, Secţia pentru judecători: numeşte şi revocă din funcţie preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de Secţii ai ÎCCJ (art. 40 alin. (1) lit. b), propune Preşedintelui României numirea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor (art. 40 alin. (1) lit. c), numeşte judecătorii stagiari pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii (art. 40 alin. (1) lit. d), eliberează din funcţie judecătorii stagiari (art. 40 alin. (1) lit. e), dispune promovarea judecătorilor (art. 40 alin. (1) lit. h). Secţia pentru procurori, la propunerea ministrului justiţiei înaintează Preşedintelui României propunerea pentru numirea procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, prim-adjunctului şi adjunctului acestuia, procurorului şef al DNA, adjuncţii acestuia, procurorului şef al DIICOT şi adjuncţii acestuia (art. 40 alin. (2) lit. a), numeşte şi revocă procurorii şefi de secţie ai Parchetului de pe lângă ÎCCJ, DNA şi DIICOT (art. 40 alin. (2) lit. c), propune Preşedintelui României numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a procurorilor (art. 40 alin. (2) lit. d), numeşte procurorii stagiari pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a INM (art. 40 alin. (2) lit. e), eliberează din funcţie procurorii stagiari (art. 40 alin. (2) lit. f), dispune promovarea procurorilor (art. 40 alin. (2) lit. i). Conform art. 125 alin. (2) din Constituţie, „propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice”. Totodată, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţie, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei”, iar potrivit art. 134 din Legea fundamentală, „Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. (...) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei”. De asemenea, conform art. 1 alin. (4) din Constituţie: „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale”. Nu în ultimul rând, Capitolul VI din Titlul III (Autorităţile publice) poartă denumirea de Autoritatea judecătorească şi are trei secţiuni: Secţiunea 1 - Instanţele judecătoreşti, Secţiunea a 2-a - Ministerul Public şi Secţiunea a 3-a - Consiliul Superior al Magistraturii”, susţine Iohannis.

În document se mai precizează că, aşa cum a stabilit şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, CSM este organism colegial şi autoritate publică de rang constituţional (Decizia nr. 374/2016).

Potrivit cererii de reexaminare, în considerarea acestei calificări, Curtea Constituţională a statuat că mandatul constituţional de şase ani al membrilor CSM este unic, colectiv şi aplicabil autorităţii constituţionale, iar nu fiecărui membru al său, individual. În plus, Curtea Constituţională a statuat că CSM este şi un organ reprezentativ: „Curtea constată că membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile constituţionale în baza unui mandat reprezentativ şi nu a unui mandat imperativ, acesta din urmă fiind incompatibil cu rolul şi atribuţiile conferite de art. 133 şi 134 coroborate cu art. 124 şi 125 din Constituţie, dar şi din perspectiva modalităţii în care se iau hotărârile, atât de către Plen, cât şi de către secţii în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (...). De asemenea, conform dispoziţiilor constituţionale, Consiliul Superior al Magistraturii face parte din cadrul autorităţii judecătoreşti. În acest context, autorităţii judecătoreşti nu îi poate fi conferit un alt statut faţă de organele reprezentative ale celorlalte puteri în stat”.