PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea | Deprimant: Pînă în secolul următor, România se stinge

De ani de zile, nu mai avem linişte, consens politic. USRPLUS, cea mai vocală şi pusă pe harţă formaţiune politică, mobilizată înainte împotriva ”ciumei roşii”, acum îşi strînge rîndurile împotriva ”ciumei galbene”. În stradă a apărut Diana Şoşoacă, cu mesajul ei împotriva tututror. Euro se apropie vertiginos de cinci lei şi românii de fundul sacului. Toate se scumpesc, viaţa devine din ce în ce mai grea. Şi românii pleacă – nu doar spre zări mai bune, ci şi într-o altă lume mai bună. România moare încet, în zarva politicii.

2020 – anul cel mai îndoliat al tranziţiei

Anul trecut a fost, statistic vorbind, anul cel mai negru sub aspectul mortalităţii, ritmul creşterii deceselor fiind mult mai mare decît cel obişnuit. Şi nu că acesta din urmă ar fi fost un prilej de bucurie: de treizeci de ani, România înregistrează un spor negativ, un raport mult mai mare de morţi faţă de numărul celor noi născuţi. Sînt 19,3 milioane de români înregistraţi în statistici – neactualizate demult, certitudinea fiind că numărul poate să fie mult mai mic, dacă ne gîndim la cîţi au părăsit ţara şi au renunţat chiar şi la cetăţenie. România pare că se pregăteşte să moară, într-un viitor nu foarte îndepărtat.

În 2020 au murit cu circa 40.000 mai mulţi oameni decît media ultimilor zece ani, dar cauza principală nu o reprezintă morţii pandemiei de Covid-19. Oamenii se sting mai ales din cauza bolilor circulatorii, de inimă rea, ar spune bătrînii. Spitalele arhipline nu mai pot trata bătrîni şi afecţiunile lor cronice. Se moare acasă, în pat, fără un tratament care ar prelungi viaţa. Şi ar învinge statistici alarmante. Cancerul rămîne a doua cauză a mortalităţii. Citostaticele nu se dau fără consult şi analize, iar acestea nu se mai fac în spitale supraaglomerate. Urmează apoi boli ale digestiei.

Ne hrănim tot mai prost, cu produse la mîna a doua, cît  mai ieftine, din import. Pline de ”e-uri”. România e singura ţară care nu a trimis, prin Agenţia de Protecţie a Consumatorului, spre testare, produse cu aceeaşi etichetă şi cu standard dublu (”pentru est”), pentru a pune capăt acestei practici care îmbolnăveşte o populaţie săracă, oameni care se uită întîi la preţ, apoi la buzunar şi în al treilea rînd la etichetă. Pe locul patru, sînt bolile aparatului respirator: pe lîngă Covid-19, în ţara noastră se respiră greu. Şi cu mască. De la cuptoarele ilegale de topit neferoase la margine de Bucureşti, de la cauciucuri şi gunoaie ”de import” arse la periferiile oraşelor şi în marginea comunelor ţării. De la furnale, ţevi de eşapament. România are un aer otrăvit. Abia pe ultimul loc între cauzele mortalităţii se află accidentele. Nici ele puţine, din nefericire. Din toate aceste cauze, se moare tot mai mult. Şi copiii se nasc din ce în ce mai puţini.

În zarva politică şi ”coaliţia împotriva familiei”, a dispărut populaţia unui oraş cît Braşovul

În tot anul trecut, s-au înegistrat aproape 300.000 de morţi. A dispărut o populaţie cam cît a Braşovului, oraşul meu. E ca şi cum un municipiu al ţării a dispărut de pe hartă, fiind înlocuit cu un oraş al morţii. Faţă de media anterioară a morţilor, aceştia au sporit anul trecut cu peste 15% - şi covid-ul este doar una din cauze.

Sărăcia, lipsa de perspectivă, viaţa tot mai grea ne aduc în ipostaza de a ne afla ca într-o situaţie de război, cînd viitorul unei naţiuni este pus sub semnul întrebării. Acum însă nu sîntem în război decît cu noi înşine, cu pandemia şi cu o clasă politică lipsită de înţelegere. Ei nu văd că, sub poleiala promisiunilor, înlocuite rapid de nesfîrşite certuri pornite din orgoliu şi trufie, de funcţionari profesionişti care sînt scoşi din posturi pentru a face loc protejaţilor puterii, fără vreo ştiinţă a administrării treburilor în fruntea cărora sînt numiţi, ţara se stinge.

Preşedintele Iohannis n-a făcut, ori n-a putut să facă nimic. ”Guvernul său” a fost doar o plăsmuire, n-am avut şi nu avem o coerenţă a actului de guvernare, susţinută de o majoritate parlamentară solidă. Avem numai certuri, din toate părţile. Şi empatia guvernanţilor faţă de guvernaţi tinde spre zero. Ţara se umple de morminte, în care pînă nu demult oameni au fost îngropaţi goi, în saci de plastic, morţi neîmpărtăşiţi şi fără lumînare, ca în vremea ciumei.

Rata anuală a morţilor în ultimul deceniu este de peste un sfert de milion de oameni şi nu mai scade. Ba dimpotrivă, creşte alarmant. Aşa cum scade numărul naşterilor şi al căsătoriilor. Din februarie anul trecut, 2020, sporul natural negativ (un număr mai mare al morţilor decît al naşterilor) s-a accentuat dramatic, lună de lună. Luna noiembrie a atins pragul cel mai critic: s-au născut doar 13.754 de copii, mai puţini cu 2.792 decît în octombrie şi s-au înregistrat nu mai puţin de 34.769 morţi. Cu alte cuvinte, au murit cu aprope două treimi mai mulţi români decît s-au născut.

Dacă acest spor negativ lunar de 21.015 oameni morţi, mai mulţi decît nou-născuţii se păstrează, în mai puţin de nouă decenii poporul român moare, se stinge complet. Dispare întîi familia, înaintea copiilor: în noiembrie 2020, la oficiile de stare civilă s-au înregistrat 4.639 căsătorii, cu 5.351 mai puţine faţă de o lună înainte. Numărul divorţurilor pronunţate în justiţie a fost şi el aproape de 2.000. ”Noua corectitudine politică” şi ofensiva ei împotriva familiei tradiţionale îşi arată şi aici roadele. Dispărînd inamicul politicii useriste, dispar şi copiii. Nemainăscîndu-se copii, dispare naţiunea. Suveranitatea. România.

În timp ce politicienii se ceartă, ţara moare

Aceste evoluţii statistice nu par să-i îngrijoreze pe ”apostolii” acestei noi politici, care distrug tot ce ţine de tradiţie, pentru a o înlocui cu o iluzorie egalitate, atot-nivelatoare de valori şi conştiinţe. Ea se grefează pe realitatea statistică de mai sus, care arată că pînă în 2050, populaţia României va fi de aproximativ 15 milioane, din care o treime vor fi pensionari, altă treime copii. Cu alte cuvinte, cei ce luptă împotriva familiei şi tradiţiilor care au ţinut această ţară prin toate cumpenele ei mari din istorie, vor trage ponoasele propriei politici, dacă vor mai fi pe atunci în România: nu va avea cine să le plătească pensia.

Sîntem în al 31-lea an de declin demografic, al 31-lea an în care numărul morţilor a fost mai mare decît numărul naşterilor. Scăderea, constantă an de an, nu are legătură cu Coronavirusul, care doar a accentuat o caracteristică generală. Un declin constant. Sărăcia, viaţa de periferie a Europei din România, cu tot ce are mai rău o periferie (mizerie, dezordine, stare conflictuală), la care se adaugă voinţa de a trăi mai bine a celor cel puţin 2 miloane de români care au ales să se smulgă din acest mediu, considerîndu-l deja nociv şi să plece spre zări mai prielnice, pun sub semnul întrebării viitorul naţiunii.

Sîntem o ţară a paradoxurilor: în care spitalele ard, oamenii se sting sufocaţi sub măşti de oxigen, în care ”modernitatea” învinge şi sufocă tradiţia şi familia în dezbaterea şi politica publică, şi asta cot la cot cu instabilitatea economică, un sistem care a organizat viaţa cotidiană într-o birocraţie complicată, care sporeşte grijile cele mai banale, depresia şi sentimentul de a fi depăşit de realitate şi a nu te mai putea ”descurca”. În această lume, a face un copil a devenit nu numai un vis greu de realizat, dar şi o decizie conştientă de a nu aduce pe lume un suflet supus damnării şi unei vieţi şi mai chinuite.

Natalitatea a scăzut constant de fapt din 1990 încoace, inversînd în acest fel excedentul permanent, înregistrat statistic de după cel de-al Doilea Război Mondial. Şi aici nu e vorba doar de restricţiile impuse de regimul comunist, în legătură cu avorturile. Ci mai ales de eşecul politic, de a guverna eficient o ţară. Eşec care în ultimele luni a atins o culme a neputinţei, din ce în ce mai vizibilă. Dacă asta ar afecta doar un partid-două, nu mi-ar fi teamă, dar afectează România şi îi pune sub semnul întrebării viitorul. Mi-e teamă că politicienii nu înţeleg că în vreme ce ei se ceartă, poporul moare. Cu politica ultimilor treizeci de ani, în secolul XXII România nu va mai exista.