Prima reacţie a lui Mihai Şora, după criticile legate de videoclipul campaniei eMag: Vom vorbi despre frig, foame şi frică sub cizma nazistă şi sub cizma bolşevică

Reacţia filosofului vine după ce în spaţiul public au apărut controverse în ceea ce priveşte implicarea acestuia într-o campanie despre libertate, în condiţiile în care, în tinereţe, Mihai Şora a fost membru al Partidului Comunist Francez şi angajat al Ministerului de Externe condus de Ana Pauker.

Filosoful Mihai Şora a postat luni, pe Facebook, o scurtă „autobiografie”, în care a prezentat momente din copilărie în care şi-a simţit libertatea limitată:

„Sunt fiul preotului ortodox Melentie Şora şi al Anei, născută Bogdan.
Am văzut lumina zilei la 7 noiembrie 1916, în comuna Ianova, pe atunci în Austro-Ungaria.

În casa noastră, Tata era duhul blândeţii: nu avea nevoie să formuleze interdicţii; simţeam, în prezenţa lui, ce se cuvine să fac şi ce nu.
Mama administra zona imperativelor: „Nu bea apă rece când eşti transpirat!“, „Mănâncă tot!“, „Nu te mai bâţâi pe scaun!“, „Spune ’mulţumesc’ când te ridici de la masă!“.
Şi tot Mama ne anunţa, seară de seară, ora stingerii. Era ora la care mergeam în camera mea, spuneam împreună „înger, îngeraşul meu“, după care Mama nu uita să-mi înfăşoare urechile cu un bandou de bumbac. În ziua în care m-a născut şi m-a luat pentru prima oară în braţe, a găsit că aveam urechile cam mari şi dezlipite de cap, aşa că, noapte de noapte, le înfăşura ca să corecteze această neglijenţă a bunului Dumnezeu. Am dormit înfofolit şi cu fundiţă deasupra creştetului până la vârsta de zece-unsprezece ani, când mi-a apărut sub nas un puf negricios care anunţa o viitoare mustaţă. Atunci Mama a socotit că urechile erau îndeajuns de lipite şi putem renunţa la bandoul de bumbac.

Niciodată, în toţi aceşti ani, n-am simţit cingătoarea urechilor ca pe o constrângere; îmi imaginam, de altfel, că tuturor băieţilor de vârsta mea li se legau urechile, chiar şi celor care le aveau mici şi rotunde, cu lobul tras în sus ori aproape inexistent. Fetele – văzusem eu la Mărioara, sora mea mai mică – erau absolvite de acest obicei, deoarece aveau părul lung.

Alta era, seară de seară, problema mea!
Ora stingerii nu ţinea cont niciodată de ce făceam, în clipa aceea: dacă mă jucam, citeam sau, pur şi simplu, visătoream cu ochii captivi în crăpăturile unui perete. Trebuia îndată să întrerup totul şi să merg la culcare, în camera mea. Nopţi de-a rândul am fost chinuit de această temporalitate impusă, exterioară ritmului propriu.
A fost primul „atentat“ la libertatea mea.

Au urmat şi altele. Multe.

Vom vorbi despre toate, dragii mei. Despre libertăţile mici, anodine, şi despre Libertatea cu majusculă, despre cea formală şi cea autentică.
Vom povesti pe îndelete despre vremurile de odinioară, despre Franţa din timpul Ocupaţiei naziste, despre România de după război, despre Ana Pauker şi Teohari Georgescu. Despre limba franceză…, din pricina căreia am ajuns în podul clădirii din Piaţa Victoriei, unde, odinioară, era Ministerul de Externe al Republicii Populare Române.

Despre cărţi, despre oameni şi despre colecţia „Biblioteca Pentru Toţi“.

Şi despre emag sau cum s-a brodit ca, la 102 ani, să joc într-un film care nu este doar o reclamă.
Despre ce înseamnă o ficţiune şi ce înseamnă adevărul istoric.
Despre frig, foame şi frică sub cizma nazistă şi sub cizma bolşevică.

Există, în Pascal, o propoziţie pe care adesea îmi place s-o citez:
„Tout se tient!“
„Totul se ţine!“, s-ar traduce în grabă.
În realitate, este altceva acolo: „Totul se leagă şi se întrepătrunde.“ Fiecare element al unui întreg se potriveşte cu tot restul elementelor pentru a da un întreg rotund, împlinit.
Întocmai cum era bandoul pe care mi-l lega Mama, seară de seară, ca să-mi ţină urechile lipite de cap”, a scris Mihai Şora. 

Filosoful apare într-un videoclip al unui magazin online cu scopul marcării a 30 de ani de la Revoluţie.

„Aveam 30 ani când viaţa s-a oprit. Când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie înălţate. Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toţi la frică. Iar pe copiii noştri la foame şi la frig. Ne-au condamnat la întuneric, o beznă din care mulţi au încercat să scape, însă puţini au reuşit. Aveam 30 ani când ne-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea. Pemiteţi-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâştigat-o, lucru pe care eu îl fac de atunci în fiecare zi. La mulţi ani, dragii mei!” spune Mihai Şora în videoclipul campaniei eMag.

Videoclipul a provocat controverse în spaţiul public.

Unul dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale, Cătălin Ivan, a solicitat chiar retragerea clipului eMag, susţinând că videoclipul încalcă principiile informării corecte şi face propagandă electorală mascată:

„Cer oficial Consiliului Naţional al Audiovizualului retragerea clipului cu Mihai Şora deoarece încalcă principiile informării corecte şi face propagandă electorală mascată! Ca exponent al regimului comunist din anii ’50 şi angajat al Ministerului de Externe condus de Ana Pauker, Mihai Şora a fost părtaş la una dintre cele mai mari crime culturale produse vreodată împotriva poporului român. Ana Pauker a ordonat distrugerea zilnică prin ardere a 40 de metri liniari de arhive bisericeşti. Este o crimă care nu se poate prescrie!”, a scris Cătălin Ivan, duminică pe Facebook.