PSD, reunit sub poalele Tâmpei şi sub semnul conflictului dintre preşedinţi

Astfel, în timp ce Ion Iliescu îl acuză direct pe liderul PSD şi echipa lui de „mentalitate primitivă” pentru faptul că au luat măsuri punitive împotriva parlamentarilor social-democraţi care au votat împotriva moţiunii de cenzură, Geoană răspunde, afirmând că Ion Iliescu nu poate fi preşedinte de onoare sau lider de grup „la fără frecvenţă”.

Sub acest semn, al conflictului deschis între cei doi preşedinţi, se desfăşoară, sâmbătă, la Braşov, şedinţa Comitetului Executiv Naţional al PSD, unde se va încerca, într-un fel sau în altul, să se tranşeze disputa dintre Geoană şi Iliescu.

Iliescu a fost cel care, încă de la început, s-a declarat împotriva depunerii de către PSD a moţiunii de cenzură, afirmând că aceasta nu va avea o finalitate clară din care PSD să iasă benefic. Ca urmare, a votat împotriva acesteia.

Geoană nu a dorit iniţial depunerea moţiunii de cenzură dar, după întâlnirea de la Bran, de acum o lună, şi-a asumat, în calitate de lider, acest proiect politic al partidului, legând, prin această asumare, eşecul moţiunii de eşecul său ca lider de partid.

Atitudinea lui Iliescu - de frondă, împotriva moţiunii - coroborată cu votul său negativ, în detrimentul deciziei politice a partidului, reconfirmate de vreo patru ori - aceea de a vota favorabil moţiunea - îl anulează pe Geoană ca lider de partid.

În acest moment, social-democraţii se întreabă, de fapt, care dintre cele două autorităţi din partid este mai puternică - a lui Geoană sau a lui Iliescu - şi care vor fi consecinţele ciocnirii în public a celor doi.

În aceste circumstanţe, în PSD s-a ajuns să se vorbească depre excluderea lui Ion Iliescu şi despre consecinţele acesteia, unii dintre social-democraţi vorbind chiar de scindarea partidului dacă Iliescu este exclus.

„PSD nu va ajunge la guvernare atâta vreme cât Iliescu rămâne în PSD”, spunea, în ajunul Comitetului Executiv Naţional unul dintre social-democraţi, în timp ce alţii, împăciuitori, replicau că excluderea lui Iliescu, în acest moment, nu este benefică pentru partid.

„Nu se cade să facem acest lucru (excluderea, n.red.) Nu poţi să îl dai pur şi simplu afară”, replicau alţii, care aduceau în favoarea poziţiei lor argumente din cele mai variate, printre care şi posibilitatea scindării PSD.

Alţi social-democraţi opinau, în ajunul şedinţei, că după alegerile pentru Parlamentul European oricum se va convoca un Consiliu Naţional, pentru a evalua rezultatea obţinute, iar acolo se poate relua şi discuţia privind eşecul moţiunii.

În orice caz, subiectul excluderii lui Iliescu va provoca dispute intense în cadrul şedinţei de sâmbătă şi ar putea, într-una dintre variante, să creeze un precedent pentru acest partid.

Astfel, în varianta în care se decide sancţionarea lui Iliescu, într-o formă sau în alta, de acelaşi tratament ar putea „beneficia” toţi parlamentarii care nu au votat moţiunea, dar şi cei care, prin atitudinea lor publică şi atacurile împotriva lui Geoană şi a actualei conduceri, au adus prejudicii de imagine în ultimul timp.

Cealaltă variantă este mai simplă, fiind creionată într-un stil consacrat social-democrat: totul se va îngropa.

Astfel, aşa cum după eşecul de la referendum PSD nu a identificat nici un vinovat, considerând că decizia, fiind una colectivă, atunci şi vina este colectivă, şi în acest caz, eşecul moţiunii nu va avea nici un vinovat.

Această situaţie ar fi însă una dintre cele mai nefavorabile pentru Geoană, pentru că, în calitate de lider de partid, şi-a asumat proiectul politic al depunerii moţiunii, iar eşecul acestuia îl va deconta doar el, deşi alţii din partid au „defectat”.

În aceste condiţii, importanţa întâlnirii conducerii PSD de la Braşov este maximă. PSD este într-un moment de instabilitate accentuată, în care însăşi liderul său şi echipa acestuia au autoritatea subminată din interior.

Iar autoritatea lui Geoană şi a echipei sale este subminată de autoritatea preşedintelui de onoare, Ion Iliescu.

Tranşarea conflictului dintre preşedinţi poate astfel relansa PSD sau îl poate coborî şi mai mult în subterana luptelor interne, făcându-l neatractiv pentru electorat, dar şi pentru celelalte partide politice.