Rectorul UBB: Politicienii să nu se joace cu demnitatea românilor. S-ar putea ca mămăliga să explodeze din nou

Potrivit unei postări de miercuri pe o reţea de socializare cu titlul "Gânduri despre români şi România în momente de cumpănă", Ioan Aurel Pop a arătat că autorităţile române, înainte de a recunoaşte în România vreun alt privilegiu pentru maghiari, trebuie să se asigure de garantarea de către Ungaria şi de către minoritatea ungară din România a respectării Zilei Naţionale a României.

"Oare să fi uitat politicienii români toată această zbatere istorică salvatoare, care ne-a condus spre deciziile fundamentale de la 1918 ? Oare să nu mai existe deloc credinţă în naţiunea română ? Oare să fi ajuns noi, românii şi ţara noastră, o marfă la masa de negocieri murdare a politicienilor ? Noi respectăm ziua de 15 martie, deşi ne jigneşte sentimentele şi demnitatea naţională. De aceea, credem că autorităţile române, înainte de a recunoaşte în România vreun alt privilegiu pentru concetăţenii noştri, trebuie să se asigure de garantarea de către Ungaria şi de către minoritatea ungară din România a respectării Zilei Naţionale a României, de recunoaşterea oficială a meritului armatei române care, în 1919, a salvat Europa Centrală de <<Republica Sovietică Ungaria>> (mai corect, de pecinginea comunistă), de crearea condiţiilor de conservare a identităţii naţionale a românilor din Ungaria. Ar fi bine ca politicienii de la Bucureşti să nu se joace cu demnitatea şi cu onoarea milioanelor de români, fiindcă s-ar putea să vină curând un moment când <<mămăliga va exploda>> din nou", a subliniat Pop.

Rectorul UBB a afirmat că există în istoria popoarelor victorii pe câmpurile de război care nu valorează nimic, "dar există şi cedări nepermise în timpuri de pace care reprezintă preţul a zeci de înfrângeri militare".

"Poporul român, umilit şi dispreţuit adesea de-a lungul istoriei, şi-a dobândit cu greu demnitatea din vremurile moderne, construindu-şi, de la 1848-1849 până la 1918, o ţară numită Ţara Românească sau România, cu un loc recunoscut între ţările lumii. Sărbătoarea naţională a acestei ţări este ziua de 1 Decembrie. Această zi dragă nouă, Ziua Naţională a României, a fost ignorată în 2016 de către diplomaţii maghiari, care au primit ordin de la Budapesta să nu participe la ceremoniile fireşti din cercurile oficiale, pe motiv că evenimentul <<îi jigneşte>>, că <<maghiarii nu au ce să sărbătorească la 1 decembrie>>, când <<Transilvania a fost ruptă din trupul ţării-mamă, Ungaria>>", a menţionat Ioan Aurel Pop.

Acesta a precizat că în ciuda acestui fapt, fără precedent în analele diplomaţiei între ţări aliate, diplomaţii români au participat peste tot la celebrările organizate de misiunile Ungariei oriunde în lume.

"A fost gestul civilizat al unei ţări europene către o altă ţară europeană, vecină şi aliată. Acesta s-a petrecut cu un mare sacrificiu de mândrie naţională românească, fiindcă la 15 martie 1848, la Bratislava, numită pe atunci, oficial, Pozsony, capitala legislativă a Ungariei multinaţionale, parte a Imperiului Habsburgic, revoluţionarii unguri, care visau reconstituirea Ungariei Istorice, a Coroanei Sfântului Ştefan, au decis unirea Transilvaniei cu Ungaria. Cu alte cuvinte, cea mai avansată parte a elitei ungare de atunci, fără să ţină seama de voinţa majorităţii româneşti, reprezentând două treimi din populaţia Transilvaniei, a desfiinţat printr-o trăsătură de condei individualitatea istorică a provinciei în cauză şi i-a readus pe români la situaţia de supuşi ai stăpânilor unguri", a mai arătat rectorul UBB.

Ioan Aurel Pop a explicat că unirea Transilvaniei cu Ungaria s-a petrecut sub lozinca libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, adică a "primăverii popoarelor, când toate naţiunile aveau dreptul la un statut de existenţă de sine stătătoare".

"Atunci, Avram Iancu, craiul românilor, cu susţinătorii lui i-au ridicat pe români la luptă pentru apărarea existenţei lor. La scurtă vreme, Simion Bărnuţiu a rostit în Catedrala Blajului memorabilele cuvinte: <<Împăratul ne-a înşelat, patria (statul habsburgic) ne-a ferecat şi ne-am trezit că numai credinţa în noi înşine şi în neamul românesc ne poate mântui>>", a conchis Ioan Aurel Pop.