Retrospectivă şi previziuni cu analistul Dan Dungaciu: Cea mai mare ameninţare în 2024 este irelevanţa. România trebuie să înţeleagă că ne îndreptăm spre alte vremuri

Dan Dungaciu: Cea mai mare ameninţare la adresa Europei este irelevanţa. Cea mai mare ameninţare la adresa României este tot irelevanţa.

„La adresa Europei, irelevanţa înseamnă că UE nu va putea să-şi revină din şocul Ucrainei, şocul războiului din Ucraina, pentru că va realiza că tot ce ştia ea până atunci nu mai funcţionează. Europa credea că trăieşte, înainte de războiul din Ucraina, într-o epocă „post-war”, care nu însemna doar cronologic că este după Războiul Mondial, dar era o epocă în care se credea că un război major în Europa nu mai este posibil. Asta a fost conştiinţa Europei. Războiul din Ucraina a dus la realizarea faptului că nu mai suntem în „post-war”, că zona de securitate este importantă”, a declarat profesorul.

„Europa  a crezut că trăieşte într-o epocă post-naţionalism, însă războiul din Ucraina şi prestaţia Ucrainei au arătat că ideea naţională şi naţionalismul sunt încă puternice. Dacă nu exista naţionalismul şi ideea naţională în Ucraina, ucrainenii nu ar fi rezistat nicio zi în faţa invaziei ruseşti. În momentul în care trupele ruse au intrat în Ucraina, prima victimă a fost identitatea sovietică. În momentul în care ruşii au intrat în Ucraina, atunci s-a decis: eşti ucrainean sau eşti rus. Toată identitatea ucraineană a fost resuscitată, existenţa ucraineană s-a bazat pe identitatea ucraineană. (...) Existenţa Ucrainei este naţională. I-a ţinut în picioare în faţa ruşilor. Asta înseamnă o renaştere a ideii naţionale, de tip secol XIX. Ucraina este un stat de secol XIX, aşa se ocupă şi de minorităţi. Asemănările pe care le face Ucraina sunt de tip secol XIX, de aici şi problemele pe care le avem noi sau alte state europene cu minorităţile de acolo. Ucraina se comportă cu minorităţile ca un stat de secol XIX. Ucraina este o realitate de secol XIX în procesul de construcţie naţională şi statală, dar noi suntem, totuşi, în secolul XXI. Ideea naţională este o provocare pentru UE. Ucraina nu va abandona această idee. (...) Deci, Europa nu mai este într-o fază „post-naţională”.

„Europa nu mai este în faza în care interconectarea însemna securitate. Europa s-a bazat pe faptul că interconectarea însemna securitate. Asta a fost UE după 1989, s-a extins, a democratizat, a conectat economic regiuni şi a dezvoltat securitate. Această idee a UE s-a prăbuşit după invazia Rusiei în Ucraina. Proiectele Nord Stream 2 nu au fost niciodată doar proiecte economice, au fost şi proiecte de securitate. „Te conectezi cu ruşii ca să-i ţii aproape şi ca să faci ca un război al nostru împotriva lor sau invers să fie imposibil”, aceasta a fost ideea. Toate aceste lucruri nu mai funcţionează. Interconectarea înseamnă insecuritate. De asta nu mai vrem să fim conectaţi cu ruşii, pentru că reprezintă un pericol. De asta nu mai vrem să fim conectaţi cu chinezii, pentru că reprezintă un pericol. Suntem în „epoca decuplării”, iar UE nu ştie ce să facă în această epocă. Nu are niciun răspuns. Ideea de autonomie strategică a Europei era amuzantă şi dinainte de război, azi e ridicolă. Nu mai poţi să spui interconectarea şi democratizarea înseamnă securitate. Europa nu are soluţii nici pentru cum să reacţioneze faţă de Rusia. UE a ajuns, aşa cum era după Al Doilea Război Mondial, într-un „protectorat american”, în termeni de securitate. Ar putea fi irelevantă, dar prosperă, aşa cum a fost după Al Doilea Război Mondial”, a continuat acesta.

„Trebuie să învăţăm să ne creştem capacitatea de negociere”

Potrivit analistului, „în ceea ce priveşte România, ameninţarea este aceeaşi, irelevanţa, deşi paradoxal, acest context năbădăios ar putea ridica mingea la fileu României. Trebuie să înceapă să se gândească că lumea care vine este diferită de lumea care a fost. (...) Problema României este să înţeleagă că ne îndreptăm spre alte vremuri, în care trebuie să învăţăm să gândim altfel, vremuri în care să fim mult mai pragmatici şi să oferim expertiză partenerilor noştri ca să ne creştem valoarea”.

„Uitaţi-vă la ce se întâmplă în Ungaria. Este aproape ruşinos că Ungaria primeşte acum cei 10 miliarde de euro, banii de la UE, pentru că a ştiut cum să şantajeze UE. Este cel mai mare bacşiş sau cea mai mare mită care s-a dat unui oficial la nivelul UE. De ce? Pentru că ungurii au ştiut cum să facă asta. Aşa se va juca de aici înainte. Este imoral ce face Ungaria? Este imoral ce a făcut Ungaria în  acest război? Este nu doar imoral, ci incalificabil, dar iată că nu s-a întâmplat nimic. Nu spun că România ar trebui să facă la fel, nici nu ar putea. Dar ideea de pragmatism, de joc, într-o lume în care toată lumea negociază, ar trebui să fie foarte importantă. Trebui să învăţăm să ne creştem capacitatea de negociere. Nu văd acest lucru, din păcate, nici în dosarul Schengen, nici în alte dosare.”

„În ce postură va fi România, dacă Donald Trump câştigă  alegerile?”

„O ultimă observaţie. Unul dintre marile riscuri pentru România este – mai ales dacă Ungaria ia şi banii –să constate că a ratat ocazia să-l pună pe Viktor Orban la punct. România a avut câţiva ani în care avea ocazia să-l pună pe Viktor Orban la punct, pentru că Ungaria se afla într-o situaţie economică proastă, se afla într-o situaţie politică şi mai proastă, la nivelul parteneriatului american, la nivelul UE şi chiar NATO. România a tăcut. România l-a invitat chiar pe Viktor Orban şi i-a oferit o platformă, iar acesta şi-a bătut joc de oficialii României, după ce a plecat de aici. Orban nu s-a întâlnit nici măcar cu preşedintele României. România a ratat, deci, ocazia de a arăta Statelor Unite şi Europei cine este Viktor Orban şi de ce trebuie izolat. Ajungem într-o situaţie care este, teoretic, ameninţare de securitate. Care este aceea? Dacă Donald Trump câştigă alegerile prezidenţiale în 2024, Orban va fi în situaţia în care va avea relaţii foarte bune şi cu Trump, şi cu preşedintele Xi Jinping, şi cu preşedintele Putin, şi cu Erdogan. Nu spun că doar relaţiile personale decid politica externă, dar Ungaria va fi într-o situaţie fără precedent”, spune acesta.

„În ce postură va fi România, dacă Donald Trump câştigă  alegerile? Nu avem relaţie, în acest moment, nici cu preşedintele Xi, nici cu preşedintele Putin, nici cu Trump, nici cu Erdogan. România va avea o problemă mare pentru că riscă. Naraţiunile despre Europa de Est şi despre România ar putea fi date de Budapesta, acesta va fi interlocutorul. A doua guvernare a lui Trump nu va fi una care să semene cu ce a fost. Va fi o guvernare de natură ideologică. Va favoriza liderii ideologici asemănători lui. Cine sunt cei de la Bucureşti capabili să converseze, ideologic, cu Statele Unite?  Cine pot fi interlocutorii lui Donald Trump din punctul acesta de vedere? (...) Să nu uităm că Viktor Orban gândeşte co-suveranizarea României, nu ruperea Transilvaniei, nu anexarea de teritorii, ci co-suveranizarea României”.