Silviu Predoiu îi scrie premierului Ciucă: Aruncaţi în aer, dintr-un condei, sistemul de apărare, ordine publică şi securitate al României. Ne va costa, în timp şi bani, să refacem ce aţi distrus dvs. acum

Gen. (r) Silviu Predoiu, membru fondator la Partidul Liga Acţiunii Naţionale (PLAN), a postat pe pagina sa de Facebook o scrisoare deschisă adresată premierului Ciucă în care îi reproşează că, deşi este general în rezervă, nu face nimic să susţină pensiile militare, să explice ce înseamnă cariera militară, de ce au militarii pensii de serviciu şi de ce nici liderul USR Cătălin Drulă, nici preşedintele PSD, Marcel Ciolacu nu sunt în postura de a-i jigni.

Premierul Ciucă este, de asemenea, acuzat în scrisoarea deschisă, că, pentru a îndeplini condiţiile din PNRR, statul român va încălca contractele asumate în ultimii 30 de ani cu sute de mii de militari români, schimbând radical nu doar unul dintre puţinele beneficii din acest contract, ci şi cariera militară pe ansamblu.

Silviu Predoiu susţine, cu argumente, de ce nu este posibilă corelarea vârstei de pensionare a militarilor cu a celorlalţi angajaţi din România, respectiv creşterea acesteia până la 65 ani, amintind că legea în vigoare are efect compensatoriu deoarece "sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activităţii specifice sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, interzicerea sau restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi din Constituţia României".

Gen. Predoiu afirmă că, dacă ar fi adeptul teoriei conspiraţiei, ar putea crede că nu e deloc întâmplător că tot acum România a decis să se alăture grupului de state care cere eliminarea dreptului de veto al ţărilor UE în două domenii esenţiale – politica externă şi securitatea, dând dreptul altora să decidă pentru noi.

Liderul fondator al PLAN mai spune că, prin proiectul privind pensiile speciale, premierul Ciucă aruncă în aer sistemul de apărare, ordine publică şi securitate al României şi avertizează că în curând va vedea şi el, vom vedea şi noi ce înseamnă o armată, o poliţie, structuri de securitate care funcţionează de la 8 la 16, de luni până vineri, fără zecile de ore suplimentare neplătite şi nerecuperate.

Redăm integral textul publicat de Silviu Predoiu:

“Scrisoare deschisă adresată domnului prim-ministru Nicolae Ionel Ciucă

În urmă cu câteva zile, pe pagina Dvs. oficială de Facebook, amestecând nepermis militarii cu procurorii, cu judecătorii, cu diplomaţii, cu funcţionarii parlamentari, cu angajaţii Curţii de Conturi şi “cu alte categorii de salariaţi”, într-o postare de câteva rânduri despre inechităţi, angajamente şi PNRR, ne oferiţi perspectiva şi intenţiile Dvs. şi ale Coaliţiei de guvernare pe subiectul atât de dezbătut al “pensiilor speciale”.

A vorbi astăzi despre pensiile de serviciu ale militarilor, fără a le alătura tot felul de epitete jignitoare, este un demers dificil, întâmpinat cel mai frecvent cu replica ”Îţi aperi pensia nesimţită” şi asociat unei opacităţi absolute la orice argument. Dar asta nu ar trebui să conteze pentru dumneavoastră, domnule prim-ministru Ciucă, cu atât mai mult cu cât sunteţi general în rezervă.

A vorbi astăzi despre inoportunitatea alinierii vârstei de pensionare a militarilor cu a tuturor celorlalţi angajaţi din România poate fi un demers dificil, dar asta nu ar trebui să conteze pentru dumneavoastră, domnule prim-ministru Ciucă, cu atât mai mult cu cât sunteţi general în rezervă.

A vorbi astăzi despre ce face ca această profesie să fie fundamental diferită de toate celelalte poate fi un demers dificil pentru majoritatea politicienilor, dar nu ar trebui să fie pentru dumneavoastră, domnule prim-ministru Ciucă, pentru că deşi sunteţi preşedintele PNL, sunteţi şi general în rezervă, şi aveţi în spate 30 ani de carieră militară.

Ar trebui, domnule Ciucă, general în rezervă, ca individ care aţi depus jurământul de a apăra România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a acesteia atât ca militar ”chiar cu preţul vieţii” cât şi ca ministru sau prim-ministru al României, să înţelegeţi relevanţa şi importanţa unii sistem naţional de apărare, securitate şi ordine publică puternic, eficient şi competent, de natură a face faţă provocărilor actuale. Sunt convins că ştiţi, la fel de bine ca şi mine, că în pofida celor repetate papagaliceşte de ani de zile de politicieni şi de tot felul de analişti militari cum că ”Ne apără NATO”, în realitate, pentru că şi România este NATO, prima obligaţie este să ne apărăm noi pe noi, abia apoi aşteptând ajutorul celorlalţi. Ştiţi, la fel de bine ca şi mine, că niciun partener nu apreciază şi nu respectă o ţară care stă cu mâna întinsă şi nu aduce nicio plusvaloare la masa comună. Şi mai ştiţi că niciun politician român, oricât de dibaci, de diplomat şi de orgolios ar fi (fost) el, nu a contribuit nici cu o zecime la poziţia de astăzi a României în cadrul NATO, meritul fiind aproape în totalitate atribuibil militarilor români şi instituţiilor din sistemul de apărare, securitate şi ordine publică.

România nu este respectată ca partener datorită politicienilor

Faptul că România este astăzi nu doar un partener respectat ci şi un furnizor de securitate, dar mai ales o ţară sigură, în care cetăţeanul nu trăieşte cu teama de atacuri teroriste nu se datorează nici preşedinţilor, nici premierilor, nici miniştrilor, nici directorilor de servicii, ci fiecărui cadru militar în parte, fiecărui militar şi fiecărui poliţist care şi-au îndeplinit zi de zi misiunile încredinţate.

De câteva ori pe an, de ziua Armatei, sau a SIE, SRI, MAI, STS, SPP, a drapelului, rezervistului militar sau a diferitelor categorii de arme, politicienii se întrec în cuvinte de felicitare sforăitoare, prin care îşi exprimă recunoştinţa faţă de profesionalismul şi sacrificiul militarului român. De câte ori misiunile de luptă în teatre de conflict s-au soldat cu sacrificiul militarilor români, televiziunile au avut Breaking-news – uri, politicienii s-au îngrămădit să aştepte trupurile neînsufleţite ale colegilor noştri la aeroport, cu aceleaşi texte sforăitoare de apreciere. În restul timpului, 360 zile pe an, militarii sunt cei cu ”pensii nesimţite” sau cei cu ”ciuma pensiilor speciale”, deşi acum 20 ani, când dumneavoastră eraţi alături de camarazii dvs. în Irak şi Afganistan, combatanţi în război, iar eu şi colegii mei desfăşuram operaţiuni comune cu partenerii în condiţii la fel de riscante pentru a-i convinge pe aliaţi că România nu doar că merită să intre în NATO, ci că poate fi un mare atu pentru Alianţă, domnii Drulă şi Ciolacu, cei ce nu contenesc să ne jignească, erau unul ocupat cu studii şi făcut bani prin Canada iar altul cu mersul la vânătoare alături de Omar Hayssam. Doar că dumneavoastră, deşi premier, şef de partid dar mai ales general în rezervă, nu v-aţi găsit resursele pentru a le explica ce înseamnă cariera militară, de ce au militarii pensii de serviciu şi de ce nici unul, nici altul nu sunt în postura de a-i jigni, indiferent de obiectivele lor electorale.

Înţeleg preocuparea unora pentru existenţa pensiilor de serviciu. Ar fi şi greu să fie altfel, după ce, de aproape 15 ani, politicieni populişti şi dornici de putere, repetând la infinit aceeaşi teză, au reuşit să transforme militarul în rezervă în inamicul public numărul 1, cel care primeşte mai mult decât pensionarul ”contributor”. Şi totuşi, nu vorbeşte nimeni despre ce înseamnă profesia asta, ce restricţii implică, ce riscuri implică, ce rigori implică. Niciun politician nu s-a revoltat atunci când militarii au fost plasaţi, pe grila de salarizare, în treimea inferioară, niciun politician nu s-a revoltat atunci când militarilor li s-au tăiat sporuri, niciun politician nu s-a revoltat când, în timpul stării de urgenţă, au fost înăsprite restricţiile şi suspendate drepturi ale militarilor, niciun politician nu a citit Statutul Cadrelor Militare pentru a înţelege ce presupune această profesie. Nu, politicienii români se duc să viziteze şi să mulţumească celor 5000 de militari străini dislocaţi în România, dar ignoră, de 30 ani, unităţile în care se pregătesc, pentru a apăra România, militarii români.

Modificări cu multe semne de întrebare

Săptămâna trecută ne-aţi anunţat pe Facebook că, pentru a respecta un angajament al României faţă de Uniunea Europeană, coaliţia va corecta ”inechităţile” şi va aduce modificări substanţiale sistemului de pensii militare. În traducere, pentru a respecta contractul cu UE, statul român va încălca contractele asumate ferm în ultimii 30 de ani cu sute de mii de militari români, schimbând radical nu doar unul dintre puţinele beneficii din acest contract, ci şi cariera militară pe ansamblu.

Pentru că de fapt despre asta este vorba – două prevederi aparent banale, de natură a da satisfacţie celor ce vor să fie egali cu militarii în pensii dar nu şi în restricţii, riscuri, sacrificii, condiţii de muncă – ”corelarea” vârstei standard de pensionare cu sistemul public ”pentru a elimina excepţiile” (65 ani) şi modificarea bazei de calcul, în speţă perioada luată în calcul creşte eşalonat de la 12 la 300 luni (25 ani). Aparent decent şi de bun simţ, nu-i aşa? Mai ales că v-aţi consultat cu Banca Mondială (acea entitate alcătuită din 189 ţări, de la România la Afganistan, Libia, Rusia, Iran, etc.), care sunt convins că a luat în calcul nu doar cifre, bugete, deficite ci şi situaţia de securitate din zonă, ameninţări, vulnerabilităţi, riscuri, obiectivele strategice ale României pe termen mediu şi lung, nu-i aşa? Care a luat în calcul speranţa de viaţă din România (penultima din UE, 73 ani populaţia generală, 69 ani bărbaţii). Bănuiesc că la fel a mers consultarea şi la UE, mai ales că cel mai eficient şi performant sistem de pensii speciale există chiar la UE, pentru toţi demnitarii, comisarii, europarlamentarii dar şi pentru angajaţii instituţiilor europene (în funcţie de numărul de ani, maxim 70% din ultimul salariu, plus plăţi tranzitorii).

Vedeţi dumneavoastră, domnule prim-ministru, general în rezervă, corelarea vârstei de pensionare a militarilor cu a celorlalţi angajaţi din România, în speţă mărirea acesteia până la 65 ani nu este doar o simplă modificare din condei.

Ce facem cu baremul medico-militar? În ce profesie mai sunt daţi afară angajaţii dacă starea lor de sănătate nu mai este una bună? Sau îl adaptăm la vârstă? Şi cu misiunile ce facem? Ce facem cu baremul de pregătire fizică? ”Cadrele militare, indiferent de nivelul structurii, care nu îndeplinesc baremele testului de evaluare a nivelului de pregătire fizică, prevăzute la pct. 3 al anexei nr. 5, pe o perioadă de un an calendaristic de la data când au fost evaluate şi declarate respins sunt trecute în rezervă sau direct în retragere, din oficiu” (Extras din Ordinul nr.M.99/2021 pentru modificarea şi completarea Regulamentului educaţiei fizice militare, semnat chiar de dvs. în calitate de ministru al apărării). În ce profesie mai sunt daţi afară angajaţii dacă nu îndeplinesc baremul de pregătire fizică?

Cum îşi vor putea îndeplini misiunile piloţii militari de supersonice, specialiştii din marină la vârsta de 64 ani? Cum vor arăta misiunile pentru un pilot militar sau un pompier de 35-40 ani şi cum cele pentru unul de 64?

Cum îşi vor îndeplini misiunile pompierii, jandarmii, ofiţerii SPP, toate specialităţile militare unde componenta fizică şi starea de sănătate reprezintă o condiţie esenţială pentru desfăşurarea activităţii? Sau vor fi evaluaţi, în ultimii ani de activitate, cu calificativul necorespunzător pentru că, pur şi simplu, nu mai pot face faţă fizic solicitărilor profesionale?

Desigur că există specializări mai puţin solicitante fizic care pot permite rămânerea în activitate. Dar aceasta trebuie să fie o opţiune, aşa cum este şi în prezent şi nu norma generală.

Cariera militară, în pericol

Ce facem cu cariera militară, domnule general? Ce coerenţă va mai avea aceasta? Organizaţia militară este una înalt ierarhizată – multe funcţii mici, puţine funcţii mari.

Cum creaţi condiţii ca toţi sublocotenenţii de azi să ajungă colonei mâine dacă nu există posibilitatea de retragere cu păstrarea drepturilor deplin meritate după o carieră de 20-25 ani în slujba ţării???

Cum motivaţi cadrele militare să rămână în activitate după ce au obţinut toate gradele şi toate gradaţiile?

După cum ştiţi, militarii au de efectuat stagii minime în grad pentru a putea fi avansaţi în gradul următor. Astăzi, pentru toate categoriile de cadre militare (subofiţeri, maiştri militari, ofiţeri) o carieră normală presupune parcurgerea tuturor gradelor în aproximativ 25 ani, ceea ce înseamnă că, în jur de 45 ani, au atins maximul (cu excepţia gradelor de general).

Cum veţi motiva aceşti militari în următorii 20 ani? Sau poate veţi mări stagiile în grad? Sau le veţi amâna înaintarea în grad, dar aceasta este o sancţiune disciplinară, nu-i aşa? Ce veţi face cu cei care ocupă funcţii de conducere cu mandat pe durată determinată, precum aţi fost dumneavoastră? Ce ar fi făcut astăzi generalul cu 4 stele Ciucă, dacă nu ar fi fost ofertat de Preşedinte pentru a intra în politică? Cum ar fi arătat următorii 13 ani din cariera dvs? Ce funcţie corespunzătoare gradului aţi fi putut ocupa vreme de 13 ani? În subordinea cărui fost subordonat de-al dvs. aţi fi fost astăzi? Câţi generali cu 4 stele există astăzi în MApN, pentru ca să nu fiţi în subordinea unui ofiţer cu grad mai mic ca al dvs.? Dar peste 5 ani? Dar peste 10?

Ce funcţie poate ocupa în structura militară un fost şef al Statului Major, adică un fost şef al Armatei, fără ca acest lucru să reprezinte o încălcare a Statutului şi o atingere adusă demnităţii unui general? Ştiu că pentru ”civili” ce am scris eu aici reprezintă un nonsens, dar pentru militari aceste aspecte fac parte din coloana vertebrală a profesiei.

Legea în vigoare prevede faptul că "sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activităţii specifice sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, interzicerea sau restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi din Constituţia României". Deci are un efect compensatoriu.

Pe de altă parte, ”corectăm inechităţi”, spuneţi dvs., de unde înţelegem că militarii ar avea unele beneficii nemeritate. Nu discutăm despre riscurile asociate profesiei, ştiti la fel de bine ca şi mine cât de mari sunt acestea şi nu numai pentru cei care participă la misiuni în teatre de război ci şi în condiţii de activitate curentă sau de instruire, şi în misiunile ofiţerilor de informaţii, şi în misiunile ofiţerilor anti-tero, şi ale poliţiştilor, şi ale pompierilor, şi ale jandarmilor, etc.

Este echitabil….?

Dar este echitabil, raportat la drepturile celorlalţi şi la Codul muncii, ca militarii să aibă dreptul la muncă îngrădit (pentru că nu pot ocupa o altă funcţie, deci nu pot avea venituri suplimentare), dreptul la asociere îngrădit (fiindu-le interzisă inclusiv constituirea în forme de asociere cu caracter sindical), dreptul la grevă interzis, dreptul de a fi ales interzis, dreptul de a participa la mitinguri, demonstraţii îngrădit, dreptul la libera circulaţie restrâns, dreptul la liberă exprimare îngrădit?

Este echitabil ca militarul să fie la dispoziţie 24 de ore din 24, pentru că ”nu constituie muncă forţată: activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare”?

Este echitabil să poată fi chemaţi oricând din timpul liber pentru îndeplinirea sarcinilor şi misiunilor încredinţate, să fie solicitaţi în sprijinul autorităţilor pentru limitarea efectelor calamităţilor naturale, să fie dislocaţi pe perioade lungi în poligoane şi facilităţi de pregătire şi instruire, fără a primi drepturi salariale suplimentare şi fără posibilitatea de a refuza aceste sarcini?

Este echitabil să fie trimişi, cu riscul de a-şi da viaţa, în misiuni de luptă care nu au legătură cu apărarea României ci cu respectarea angajamentelor asumate de statul român?

Este echitabil ca refuzul de a executa un ordin (legal), precum şi insubordonarea să reprezinte pentru militari infracţiuni pedepsite de Codul Penal? Ce profesii mai au astfel de rigori?

Este echitabil ca munca suplimentară să nu fie plătită şi nici compensată prin timp liber, pentru că deficitul cronic de personal generează blocaje?

Este echitabil că, dintre toţi bugetarii, singuri care nu au recuperat sumele tăiate din salarii în 2010 sunt militarii, pentru că ei, respectându-şi statutul, nu au obţinut hotărâri judecătoreşti pentru că nu au acţionat statul în judecată?

Este echitabil să nu-şi poată prezenta demisia atunci când se află în misiune? Nu este echitabil, dar toate aceste restricţii sunt fundamentale pentru funcţionarea sistemului militar. Sunt ele compensate în perioada de activitate? Cum?

Cu cel mai mare salariu în grilă, pentru şeful Statului Major al Apărării şi primii adjuncţi ai SRI şi SIE, la 4.35 din 12??? Din păcate, pentru ştiinţa politicienilor care decid soarta militarilor României, armata şi serviciile de informaţii nu au doar şefi de Stat Major şi prim adjuncţi, ci mai ales sergenţi, plutonieri, sublocotenenţi, căpitani, maiori, etc. Este echitabil, domnule prim-ministru?

Tratamentul egal şi nediscriminatoriu nu se poate aplica doar la finalul carierei, pensionarilor ci, mai ales, pe timpul vieţii active de militar. Egal şi nediscriminatoriu în timpul vieţii profesionale înseamnă fie interzicerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi aplicarea restricţiilor specifice militarilor tuturor salariaţilor din România (o aberaţie) fie eliminarea acestora pentru militari, prin renunţarea la Statutul cadrelor militare şi aplicarea Codului muncii.

Această echitate înseamnă program de 8h/zi, timp de odihnă conform Codului muncii, plata orelor suplimentare (pentru că, reducându-se totul la contribuţie, fiecare leu contează, nu-i aşa?) sau asigurarea necesarului pentru diferite activităţi din sursă externă, plata conform Codului muncii pentru munca prestată sâmbăta, duminica şi în timpul sărbătorilor legale, libertatea de asociere sindicală pentru ca militarii să-şi poată apăra drepturile, dreptul la grevă, posibilitatea de a se înscrie în partide şi de a desfăşura activitate politică, posibilitatea de a putea candida, dreptul de a presta orice activitate economică pentru suplimentarea veniturilor.

Dacă toate acestea ar fi asigurate, cred că puteţi vorbi de echitate.

Militarilor nu le apără nimeni interesele

Domnule prim-ministru, ar trebui să ştiţi, la fel de bine ca şi mine, de ce atât de mulţi militari şi poliţişti trec în rezervă înaintea vârstei legale deşi nu au oferte de muncă la fel de ”apetisante” precum cea pe care aţi onorat-o dvs. Pleacă pentru că nu mai au încredere. Pleacă pentru că se aşteaptă ca lucrurile să se degradeze. Pentru că nu mai există predictibilitate. Pentru că legea privind pensiile militarilor a fost modificată de 4 ori în 10 ani. Pentru că orice modificare a legislaţiei privind drepturile lor a însemnat mereu şi mereu mai rău. Pentru că, spre deosebire de alte categorii, precum magistraţii, pe militari nu-i apără nimeni.

Nu le apără nimeni onorarea, ceea ce le permite domnilor Drulă şi Ciolacu să-i jignească de câte ori au de adunat ceva puncte electorale, nu le apără nimeni drepturile, nu le garantează nimic că, dacă au o conduită exemplară şi rezultate în consecinţă vor avea şi o carieră pe măsură, pentru că atât de des intervine politicianul din fruntea instituţiei care numeşte şi revocă fără să ţină cont de criterii, performanţă, care ameninţă, hărţuieşte, impune, pentru că ”are dreptul” să-şi aleagă colaboratorii, pentru că i se pare normal să-i schimbe din funcţii pe cei numiţi în mandatul ministrului anterior. Pentru că statul, în condiţiile în care le-a interzis dreptul la organizare sindicală, ar trebui să fie cel care le apără interesele dar, după cum se vede şi în speţa de faţă, este în mod real primul care îşi încalcă obligaţiile asumate.

Ne va costa, în timp şi bani, să refacem ce aţi distrus dvs. acum.

La fel de bine ar trebui să ştiţi şi care sunt motivele pentru care este tot mai dificil să atragi resursă umană de elită în instituţiile militare. Pentru că, având în vedere cele de mai sus, statul român, ca angajator, este compromis. De ce ar opta un tânăr pentru o carieră militară sau în poliţie dacă această carieră presupune doar sacrificii, dacă venitul este mic, dacă nu există coerenţă, predictibilitate, beneficii, dacă cel mai des, în vorbele politicienilor, cuvântul militar este însoţit de adjectivul nesimţit?

Vorbiţi mereu la simpozioane, conferinţe şi summit-uri despre ameninţări moderne, cibernetice mai ales, războaie hibride, tehnică de luptă performantă, avioane supersonice, submarine şi atâtea altele. Dar uitaţi mereu că oricât de modernă ar fi tehnologia ea nu valorează nimic, indiferent câte miliarde plăteşte România pentru a face aceste achiziţii, dacă alături nu există omul care să o controleze.

Ceea ce faceţi dumneavoastră astăzi este să aruncaţi în aer, dintr-un condei, prin două propoziţii simple, sistemul de apărare, ordine publică şi securitate al României. Un sistem construit cu greu, unul dintre puţinele care funcţionează în ţara asta măcinată de corupţie şi incompetenţă.

Dacă dumneavoastră şi politrucii care vă înconjoară aţi fi înţeles vreodată ceva din discursurile scrise de consilieri despre nevoia de întărire a flancului estic al NATO, despre importanţa strategică a Mării Negre, dacă România dumneavoastră, a lui Iohannis şi Ciolacu ar avea obiective, interese, strategie, dacă ar aspira la rolul de lider regional aşa cum are potenţialul şi cum ar merita, dacă aţi înţelege ce importanţă geo-politică ar putea avea, dacă aţi înţelege ce înseamnă să te afli în proximitatea unor puteri militare precum Rusia şi Turcia, dar şi a unor state ce aspiră la relevanţă militară – precum Polonia, care şi-a propus o ţintă de 300.000 de militari până în 2035, pentru că ”Armata poloneză trebuie să fie atât de puternică încât să nu fie nevoită să lupte doar datorită puterii sale.” şi precum Ucraina, care este convinsă că ”După război, ţara noastră va avea una dintre cele mai puternice armate din lume!”, atunci, înainte de a vorbi despre inechităţi, PNRR şi altele asemenea v-aţi fi gândit ce preţ au cele 3 miliarde pe care vă temeţi să le pierdeţi şi cât ne va costa, în timp şi bani, să refacem ce aţi distrus dvs. acum.

Dacă aş fi adeptul teoriei conspiraţiei, aş putea crede că nu e deloc întâmplător că tot acum România a decis să se alăture grupului de state care cere eliminarea dreptului de veto al ţărilor UE în două domenii esenţiale – politica externă şi securitatea, astfel că vor putea decide alţii pentru noi iar dvs. nu mai trebuie să vă obosiţi. Din păcate cred că este vorba doar despre comoditate, prostie şi incompetenţă.

Neîncrederea s-a adâncit, predictibilitate nu mai există

Şi mai cred, domnule prim-ministru, că nici măcar nu mai contează dacă legea aceasta trece în forma prezentată de dvs. sau nu. Răul a fost deja făcut, neîncrederea s-a adâncit, predictibilitate nu mai există de mult. Veţi vedea curând ce înseamnă o armată, o poliţie, structuri de securitate care funcţionează de la 8 la 16, de luni până vineri, fără zecile de ore suplimentare neplătite şi nerecuperate. Din păcate vom vedea si noi.

În profesia militară este vorba despre ONOARE. Despre SACRIFICIU. Despre CURAJ. Despre LOIALITATE. Despre RESPECT. Militarii au dat României toate acestea. Iar dvs., Iohannis, Ciolacu et comp le întoarceţi doar vorbe despre <echitate>”.

NOTĂ: Intertitlurile aparţin redacţiei

Postarea originală aici: