COMENTARIU Marius Oprea / Carol cel Mare şi Klaus cel Mic

Nu este primul premiu european primit de Klaus Iohannis pentru contribuţiile sale la o Europă unită, pentru democraţie şi stat de drept. Anul trecut, pe 6 martie, în calitatea sa de preşedinte al Societăţii Europene Coudenhove-Kalergi, Nikolaus von Liechtenstein l-a decorat pe preşedintele României Klaus Iohannis pentru ”rolul său în construcţia europeană”, cu distincţia ”Premiul European Coudenhove-Kalergi”, pentru anul 2020. Klaus Iohannis a primit premiul direct de la Nikolaus von Liechtenstein, într-o ceremonie la Palatul Cotroceni. 

 

Pentru că România a devenit un stat în care legea se respectă, mai ceva ca pe vremea lui Ţepeş vodă, Klaus Iohannis a fost decorat ieri şi la Aachen, pentru că ”a prestat un serviciu semnificativ în interesul statului de drept şi al independenţei sistemului judiciar”. Primul laureat al acestui premiu a fost în 1950 prinţul Richard von Coudenhove-Kalergi, considerat unul dintre părinţii ”ideii europene”. 

 

Acum, Klaus Iohannis a mai primit un trofeu: cea mai grea decoraţie din UE. Medalia Carol cel Mare are cam 10 centimetri în diametru, deşi premiul e de doar 2.500 de euro, mai puţin decît a zecea parte din costurile sejurului său la Aachen.   

 

Nu mă pot îndoi că domnul Iohannis are idei europene măreţe. Că e un european cît se poate de validat. Dar, deşi de ieri are sigiliul Imperiului Carolingian la gît, ca preşedinte al unui ”stat eşuat” nu se comportă prea bine. La noi, a eşuat tocmai statul de drept, pentru care a fost decorat de Europa. Klaus Iohannis nu i-a permis să mai existe, de la bun început. 

 

De cînd a transformat guvernul în ”guvernul meu”, punîndu-şi astfel inclusiv justiţia în buzunarul cel mic. De cînd voinţa lui trebuie să fie lege, fără să mai conteze Constituţia. De cînd poartă la schi costume făcute cadou, din delapidările fondurilor cu care sînt plătiţi informatorii serviciilor secrete. De cînd acceptă că poate să fie ucis Arthur din Carpaţi, pentru Coudenhove-Kalergi din Lichtenstein. De cînd ne sfătuieşte să jucăm golf, în ziua în care se anunţă dublarea facturilor la energie electrică şi gaze. De cînd hotărăşte că Florin Cîţu e cel mai bun premier şi cel mai bun preşedinte de partid. De cînd i-a făcut ”pas cu pas” pe cetăţenii statului său eşuat să iasă în stradă, disperaţi să se salveze din naufragiu. De cînd pleacă să fie decorat, dintr-o Românie în care personalitatea sa carolingiană nu mai încape din cauza românilor, chiar cînd spitalele lor ard. 

 

Şi aşa mai departe.