Tudose susţine că este posibil ca România să nu mai poată exploata zăcămintele de la Roşia Montană

Mihai Tudose a spus că declararea de către UNESCO a zonei Roşia Montană ca arie protejată ar putea bloca eventuala exploatare a resurselor. ”Poate îl întrebaţi şi pe dl Cioloş de ce în ianuarie, înainte să plece, toată zona a declarat-o arie protejată natural şi a trimis hârtiile pe la UNESCO. Adică nu mai sapi o gropiţă acolo nici să sapi după râme, că e arie protejată. De ce a făcut-o, nu ştiu”, a spus Tudose.

Întrebat dacă documentaţia trimisă la UNESCO a fost semnată de ministrul Mediului din Executivul condus de Dacian Cioloş, Cristina Palmer, Tudose a spus: ”Nu ştiu. El (Dacian Cioloş - n.r.) era şeful la tribul acela de tehnocraţi, ăla deştept... Să spună că habar nu a avut, lucru pe care tind să îl cred, pentru că nu prea ştia ce se întâmplă pe acolo...”

Potrivit premierului, anularea la UNESCO a procedurii iniţiate de către guvernul Cioloş este dificilă. ”E greu până te acceptă, dar după ce te-au acceptat, e aproape imposibil să te retragi”, a explicat Tudose.

”Vom încerca să retragem, să scriem că nu ne mai menţinem punctul de vedere, punându-ne într-o situaţie absolut ciudată faţă de organele internaţionale de profil. Dacă lucrurile rămân definitive, s-a închis. Acolo sunt zăcămintele noastre. Putea să o declare protejată pe la noi prin casă, iar noi o protejam, noi o deprotejam – puteam să spunem că acolo trăieşte ultima specie de libelulă şi apoi constatam că libelula nu mai e şi nu a lăsat moştenitori. Nu cred în coincidenţe”, a mai spus Mihai Tudose.

În ce priveşte procesul demarat de către Gabriel Resources împotriva statului român, primul-ministru s-a declarat încrezător că România va avea câştig de cauză. ”Eu nu cred că vom pierde”, a spus Mihai Tudose la România TV.

El a mai spus că Gabriel Resources susţine că a făcut investiţii, dar, de fapt, a investit pentru a câştiga simpatia comunităţii, inclusiv prin spoturi publicitare difuzate în mass-media.

Gabriel Resources cere, în procesul arbitrajului împotriva României, o sumă echivalentă cu 4,4 miliarde de dolari SUA ca o compensaţie pentru pierderile pe care le-a suferit ca urmare a încălcărilor tratatului de investiţii din România.