COMENTARIU Lelia Munteanu | Alegerile: de la bâtcarii interbelici la postacii postmoderni

Citesc „Sociologia proastei guvernări în România interbelică”, tomul lui Bogdan Bucur (Editura Rao, Bucureşti 2019). Lectură nerecomandată în zi de alegeri. (O sociologiei a proastei guvernări în România postcomunistă nu mai apuc). O să tot citez în zilele următoare, probabil, din documentele cu care autorul ţese imaginea epocii.

Culeg mărturii despre alegeri şi constat un uriaş progres tehnologic. Aşa-numiţii bâtcari („agenţi comunali care făceau propaganda partidelor politice de guvernământ cu bâta”) s-au rafinat mult, devenind postacii de astăzi. Au schimbat „lămuritorul” – nu mai altoiesc cu ciomagul, ci de la distanţă, din tastatură.   

„Metodele obişnuite în perioada interbelică pentru fraudarea alegerilor au fost următoarele: fie împiedicarea a sate întregi, opoziţioniste, de a ajunge la vot (declarate contaminate etc.), fie înlocuirea urnei cu voturi. (…) Într-o atmosferă electorală fundamental violentă, oferta politică a partidelor nu putea fi decât una mesianică, salvatoare, redactată în termeni ultimativi (…). Excesele de limbaj – regula în materie de comunicare politică”.

N-apuci să te transpui în atmosfera vremii, fiindcă eşti mereu aruncat în annus horribilis 2020.

Până şi calamburul care circula despre noi în interbelic pare scornit azi-dimineaţă: „Quand quelqu’un vole, c’est la cleptomanie. Quand plusieurs volent, c’est une manie. Quand tout un people vole, c’est Roumanie!”.