Ungureanu: Tăriceanu mi-a căutat nod în papură pentru a pleca din PNL. Ştia demult de cazul din Irak - DECLARAŢIILE PREMIERULUI

El a arătat, la postul B1 TV, că în 2007 a fost demis de la conducerea MAE pentru un caz consular legat de doi români din Irak, Tăriceanu reproşându-i atunci că nu l-a informat direct deşi acesta aflase cu mult timp înainte de cazul respectiv.

Premierul a arătat că, în urma "celebrei" şedinţe a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din vara anului 2006, când s-a discutat despre retragerea trupelor României din Irak, iar poziţia MAE a fost tratată drept un atac la adresa PNL şi o afiliere implicită la gândirea preşedintelui Băsescu.

"Tensiunile au crescut pe durata jumătăţii de an 2006 şi asupra mea au început să vină tot felul de reproşuri care porneau din aproape orice: că nu aranjez vizita în Statele Unite a premierului, că ţmi fac imagine pe seama PNL...După ce la sfârşitul anului 2006 au venit la Bucureşti mulţi miniştri de Externe, cu oaczia aderării României la UE, în ianuarie 2007 am fost violent atacat chiar de către propriul partid pe seama unei interpretări complet lipsită de sens: Ungureanu-omul lui..., iar genul acesta de etichetă, nedreaptă şi nesusţinută de ceva, a făcut ca mai târziu, în 15 ianuarie, cu ocazia Congresului PNL, să pierd postul de vicepreşedinte pentru care candidasem", a relatat Ungureanu.

El a continuat relatarea, arătând că la începutul lunii februarie a venit "deznodământul", pretextul fiind cazul din Irak, unul dintre numeroasele cazuri consulare, când i s-a imputat în mod direct că nu l-a informat pe primul-ministru.

"O spun acum: primul-ministru ştia din 13 noiembrie 2006 de acel caz consular, dar acesta face parte din multele cazuri consulare care, prin natura sa măruntă, se rezolvă la nivelul ministerului de resort, nu ajung până la primul-ministru. A urmat o convorbire telefonică şi, pe fondul unei iritări accentuate, mi-am depus mandatul", a spus Ungureanu.

Ungureanu a fost instalat în funcţia de ministru al Afacerilor Externe în 29 decembrie 2004, în Guvernul Tăriceanu. El a demisionat la 4 februarie 2007, la două zile după ce premierul Tăriceanu i-a cerut să-şi prezinte demisia, în urma situaţiei create după reţinerea a doi muncitori români în Irak. La acel moment, premierul Tăriceanu l-a acuzat pe Ungureanu că l-a informat doar pe şeful statului în legătură cu acest caz, nu şi Guvernul.

Declaraţiile premierului Mihai Răzvan Ungureanu:

- Despre revocarea lui Blejnar: În cele două luni scurse, am avut suficient de mult timp pentru a observa modul în care ANAF-ul îşi face treaba pe seama ţintei de 1,5% din PIB şi pentru a evalua tipul de management al ANAF. Răspunsurile au fost dezamăgitoare.

Aflu acum că această ţintă e nerealistă, aş fi preferat să o aflu la momentul oportun, nu acum.

- Despre Cupru Min: Se reia procesul de privatizare. Se va avea grijă ca în dosarul de licitaţie să nu lipsească nimic, cu o evaluare care să nu aibă nicio umbră asupra ei, cu o firmă recunoscută, internaţională.

Se pierde din vedere ca prin privatizare poţi salva ceea ce nu merge.

La CupruMin investiţiile trec de ordinul a zeci de milioane de euro.

- Despre Roşia Montană: Subiectul e pe lista mea de priorităţi, e vorba de locuri de muncă.

Sunt dispus să merg cu oricine la Roşia Montană şi la Roşia Poieni, să vadă cum arată niste răni ale pământului. Eu am bătut cu pasul acele locuri.

Nu am văyut lume mai sărăcită ca la Roşia Montană.

Eu nu sunt adeptul niciunui proiect, sunt adeptul unor rezultate. Proiectele care aduc locuri de munca le susţin.

- Despre restituirea proprietăţilor: Îi înteleg perfect îngrijorarea ambasadorului american şi nemulţumirea celor care consideră că o nedreptate istorică vine după o altă nedreptate istorică.

Faţă de toţi cei care au aşteptări, eu sunt dator să îmi cer scuze şi o fac şi ca reprezentant al guvernului şi persoanal, îmi cer scuze că 22 de ani executivele succesive şi parlamentele nu au putut oferi o soluţie clară şi definitivă la retrocedarea proprietăţilor. Îmi cer scuze lor. Decontăm anii de indecizie administrativă, de camuflaj politic, nevoia de a nu atinge o problema esenţială legate de dreptul la proprietate. O facem pentru că am ajuns într-un loc din care nu mai putem ieşi decât aşa. Suntem singurul stat fost comunist care până în 2010 a elaborat zece proiecte de legi în acest domeniu.

Am constatat dezastrul administrativ de la ANRP,  lipsa de responsabilitate cu care au fost tratate dosarele.

40.000 de dosare stau azi în arhiva ANRP fără să fi apucat vreodată să fie citite.

2.500 de dosare au blocat CEDO. Curtea a luat în calcul acest lucru şi a trimis către România punctele la care România trebuie să găsească soluţia, de la plafonarea despăgubirilor până la celeritatea rezolvării cererilor.

Dacă nu le rezolvăm prin adoptarea unei legi, aceste 2500 de dosare capată cale liberă către rezolvarea pe seama dispoziţiei pilot a CEDO. Punerea în aplicare a lor înseamnă 70 miliarde de lei care vor antrena 91% din 170.000 de dosare pendinte de rezolvare pe aceeaşi temă.

Realitatea spune că după 20 de ani de bătaie de joc suntem puşi la colţ

- Am încercat şi aseară să dau de Victor Ponta, dar nu am reuşit, era la o emisiune. L-am căutat la telefon pentru că, pe 25 aprilie, când se implinesc şapte ani de la semnarea Tratatului de aderare la UE. Ne vizitează preşedintele Consiliului European, iar speranţa mea a fost să meargă în Parlament şi să se adreseze pe teme legate de Europa

- Relaţia cu Victor Ponta: Ne cunoaştem

- E nevoie de intelectuali în politică. Este nevoie de voci critice întotdeauna. Nu sunt niociodată dependenţi de un joc distructiv. Au inocenţa de a crede în ceea ce spun. Intelectualii dau substanţa ideologică a unui partid

- Se aşteaptă în politică o altă ţinută intelectuală, un alt mod de a comunica. Se aştepată şi o altă calitate a prezenţei umane în politică. Nu e nevoie de pugilat

- Văd în cifrele pe care diferite sondaje le ataşează numelui meu un procent foarte mare de nehotărâţi. Ceea ce înseamnă că există un mare potenţial de creştere, de atracţie către viaţa politică a unui prezumtiv electorat care este dezamăgit, care nu se regăseşte în cacofonia politică de astăzi. Care vrea un alt mod de dialog şi care este pregătit să participe

- Cred că rigoare, viziune, bună credinţă şi dragoste nu sunt cuvinte mari, sunt foarte reale. Pentru asta înţeleg eu să fiu prim-ministru

- Cred că statul trebuie să dea şansa cetăţeanului de a fi el însuşi, nu de a fi statul deasupra lui, cred în statul minimal. Cred că exită valori fundamentale în societatea românescă pe care trebuie să le recâştigăm

- Urmăresc cu foarte mare atenţie ce se întâmplă pe scena politică românească. Nu fac niciun secret din faptul că mă recunosc în partea din centru-dreapta a politicii româneşti

- Nu sunt o sirenă care atrage spre pierzanie oamenii. Pasul acela îl voi face atunci când voi şti că terenul e ferm

- E o aşteptare cu privire la mişcarea Ungureanu. Acum o săptămână, menţionând categoriile de români care par să fie atrase, nu de persoana ca atare, ci de mesajul pe care în trimite, am fost catalogat, fie prea îndrăzneţ, fie arogant. Vreau să spun doar atât, este o aşteptare. Ţine de mulţi parametri

- Nu am niciun motiv de a demisiona din PNL

- În legătură cu relaţia cu PDL, cred că există un număr foarte mare de aşteptări şi de la mine şi din partea partidului

- În legătură cu relaţia preşedinte-premier, totul ţine de fapt de profilul personal al fiecărui interlocutor. Dacă totul se rezumă la o dispută de personalitate, atunci ambele părţi pierd

- Despre oferta de premier: Era o după-amiază liniştită, anul trecut, şi a fost un telefon, iar...a şaptea zi s-a creat lumea. A fost o discuţie serioasă, au fost întâlniri, timp de gândire, întrebări grele din partea mea şi a sa, ultima discuţie fiind la începutul acestui an

- Nu sunt genul de om care să judece pe cineva. Cum aş putea să reproşez preşedintelui României modul de a se comporta. În raportul direct dintre preşedinte şi mine nu am chiar niciun reproş a-i face.

- Dacă nu aş avea încredere în partenerul de lucru, evident că nu ar putea să funcţioneze nimic. Încredere se câştigă greu şi se pierde foarte uşor

- Eu nu prea cred că există genul de model în politică. Fiercare om politic este unic în felul său