Vasile Bănescu îl contrazice pe Georgescu: Rugăciunea ajunge la Cer, indiferent de altitudine

Fostul purtător al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, a oferit, pe pagina sa de Facebook, „răspunsuri ludic-minimaliste” la ceea ce a afirmat candidatul pro-rus Călin Georgescu.

Astfel, Georgescu a spus că „Rugăciunile din Carpaţi sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer”, în vreme ce Vasile Bănescu spune că „Rugăciunile oamenilor, indiferent la ce altitudine se roagă, ajung împreună la Cerul care e pretutindeni la fel de aproape de omul rugător”.

Dacă Georgescu afirmă că „Rugăciunea este cea mai pură formă de rezistenţă împotriva manipulării globale”, Bănescu afirmă că „Rugăciunea este o formă de rezistenţă la asalturile manipulatoare ale diavolului care nu se roagă. Ea e expresia credinţei realiste, nu a luptei cu imaginarul şi vagul”.

Georgescu a spus: „Credinţa colectivă a românilor poate schimba cursul istoriei”. Bănescu, însă, infirmă acest lucru: „Creştinismul e personalist, nu colectivist. Rugăciunea nu e niciodată etnică şi colectivă, ci personală. Ea nu poate schimba decât persoana care se roagă, nu istoria şi umanitatea”.

Candidatul aformă că „România este un sanctuar care protejează esenţa umană de influenţele externe”. Teologul afirmă, însă, că „România este o ţară sud-est europeană care fără ajutor extern nu s-ar mai putea proteja pe ea însăşi de anumite influenţe şi agresiuni de la Răsărit”.

Georgescu a afirmat că „Pădurile din Carpaţi sunt martorii eterni ai rădăcinilor spirituale ale umanităţii”. Fostul purtător de cuvânt al BOR spune că „Pădurile din Carpaţi au apărut după formarea Carpaţilor şi nu au calitatea de martor decât în ceea ce le priveşte propriile rădăcini înfipte în pământ. Umanitatea şi spiritualitatea ei nu sunt forestiere”.

La afirmaţia că „Rugăciunea este calea prin care putem schimba energia întunecată a lumii”, teologul îi răspunde: „Lumea creată de Dumnezeu nu poate fi străbătută maniheic şi gnostic de o energie întunecată, ci doar de raţiunile pline de sens ale Raţiunii creatoare”.

De asemenea, la afirmaţia „Fiecare rugăciune făcută în România hrăneşte energiile universale ale luminii” făcută de Georgescu, Vasile Bănescu îi răspunde: „Rugăciunea este expresia credinţei conştiente de realitatea dialogului cu Dumnezeu şi nu-l hrăneşte spiritual decât pe omul care se roagă. „Energiile universale ale luminii” străine de creştinism doar coboară din lumea vagului spre cea a nimicului”.

Călin Georgescu a mai spus că „Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii”. În contrapartidă, Vasile Bănescu răspunde sarcastic: „Iată cum eroarea bimilenară conform căreia Hristos ar fi înviat pentru mântuirea fiecărui om din lume a fost în sfârşit corectată: Hristos a înviat, de fapt, pentru poporul (pre)român şi doar pentru el. „Farul Constanţa” nu este doar un nume de echipă, ci simbolul etnic suprem care luminează intermitent până la capătul lumii”.

La afirmaţia făcută de candidatul pro-rus cum că „Fiecare român are în el o scânteie divină care poate aprinde lumina universală”, teologul spune, de asemenea, sarcastic, că „Spre deosebire de toţi oamenii din istoria trecută şi viitoare, creaţi de un meschin Demiurg, românii sunt singurii creaţi de Dumnezeu. De aceea sunt scânteietori şi înaintemergători ai luminii încă neaprinse, dar universală”.

„Fiecare fir de iarbă din România are o semnificaţie sacră în echilibrul universal”, spune Georgescu. „Aceleaşi „fire de iarbă” l-au inspirat pe însuşi Walt Whitman, chiar dacă acesta, din motive ce nu-i fac cinste, nu s-a declarat român. Firul de iarbă românesc este hieroglifa sacră a Universului”, afirmă Vasile Bănescu.

„Neutralitatea este protecţia divină împotriva influenţelor malefice” – spune candidatul. „Neutralitatea faţă de rău este protecţia ortodoxistă asigurată maleficului şi influenţelor sale” – spune Bănescu.

La afirmaţia că „România este locul unde divinitatea a decis să păstreze esenţa purităţii umane”, Bănescu se întreabă: „Divinitatea, deşi nu apreciază predestinarea, a decis, totuşi, din veşnicie ca România, veşnică şi ea, să fie „sticluţa” cu esenţa pură şi tare a umanităţii?”

De asemenea, la afirmaţia „Carpaţii nu sunt doar munţi, ci sanctuare ale energiilor divine”, făcută de Georgescu, Bănescu îi răspunde: „Carpaţii, adevărate hangare ale dumnezeirii garate definitiv în România, sunt supra-apreciaţi ca munţi şi subestimaţi ca sanctuare ale energiilor divine necreate”.