VIDEO 20 mai 1990: Ion Iliescu a câştigat alegerile. Dacă ai putea călători în timp, cum ai schimba viitorul? Tu cu cine ai vota pe 20 mai 1990?

Ce spun martorii de acum 30 de ani:

Ion Cristoiu: Dezbaterea transmisă în direct de TVR a fost difuzată pe un panou uriaş în Piaţa Universităţii. Erau câteva mii de tineri care urmăreau dezbaterea asta ca pe un meci de fotbal între trei echipe.

Ion Iliescu: Eu am avut relaţii foarte bune cu domnul Câmpeanu, cu domnul Coposu. Am căutat să stabilim dialog şi să invăţăm reciproc din toată această chestiune.

Petre Roman: Opoziţia a fost slabă. A avut un mesaj fără legătură cu ceea ce simţeau românii. Dăm totul la o parte. Şi ce punem în loc?

Emil Hurezeanu: Nu erau cei mai redutabili adversari. Nu mai erau tineri. Fuseseră mulţi ani în străinătate. N-au mâncat salam cu soia.

Ion Cristoiu: Marea majoritate a populaţiei se uita chiorâş la partidele de opoziţie, care spuneau că trebuie austeritate, că trebuie privatizare. Poporul român nici nu ştia bine cuvântul “privatizare”!

Mircea Dinescu: Iliescu pe atuncea nu trebuia să falsifice voturile că avea 80% simpatie. Părea un activist de partid încă în putere alături de popor.

Pe 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a anunţat din balconul Comitetului Central, că Frontul Salvării Naţionale va organiza alegerile libere pe care le cereau în Piaţa Palatului un milion de români care scandau „Jos comunismul!”. Totuşi, în 1989 erau puţini cei care aveau în orizontul lor proiectiv că România trebuie să ajungă în altă parte. Şi asta s-a văzut la alegerile din 20 mai 1990. Vreme de 5 luni, din ianuarie până în mai, românii au experimentat demonstraţii, mitinguri, proteste, cu o pasiune dusă la paroxism, au învăţat pe repede înainte, pentru că tot ce trăiau era absolut nou. Pe 12 ianuarie 1990 sunt manifestaţii anti-comuniste în toată ţara. Partidele isorice PNL şi PNŢ se reînfiinţează şi zeci de partide se înregistrează. Vor ajunge în număr de 80 până la alegeri. După ce, pe 23 ianuarie FSN anunţă că va participa la alegeri, urmează un miting anti-FSN în Bucureşti, 28 ianuarie şi pentru prima dată, minerii vin în Bucureşti să apere Frontul. În 9 februarie 1990 se înfiinţează Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. Pe 18 februarie manifestanţii anti-FSN pătrund în clădirea guvernului, iar 4000 de mineri vin în Bucureşti să apere noua putere. În martie şi aprilie sunt mitinguri electorale în toată ţara, iar din 22 aprilie începe fenomenul Piaţa Universităţii, mişcare anti-FSN. Disputele politice s-au mutat de multe ori din stradă, acasă. Au existat soţi care au ajuns la divorţ, părinţi care nu au mai vorbit cu proprii copii pentru Front şi Iliescu, pentru PNL şi Câmpeanu, pentru PNŢ şi Raţiu. Şi unii şi altii s-ar fi lăsat mai degrabă arşi pe rug decât să işi schimbe opinia. Spre dreapta sau spre stânga? Cu ochii spre est sau spre vest? Pasiunea şi entuziasmul pentru politică din acele zile nu au mai fost atinse niciodată. 17 milioane de români au fost aşteptate la urne să voteze preşedintele şi parlamentul. Candidaţii:

• Ion Iliescu – 60 de ani în 1990, membru PCR din 1953, membru CC al PCR în 1965, marginalizat de Ceauşescu din 1971, preşedintele FSN – a câştigat cu 85% din primul tur şi a devenit preşedinte
• Radu Câmpeanu – 68 de ani în 1990, şef al Tineretului Liberal în 1940. Deţinut politic între 1947 – 1956. Emigrat în Franţa, preşedintele PNL – obţine peste 10%
• Ion Raţiu – 73 de ani în 1989, din 1940 stabilit la Londra, diplomă de economie de la Universitatea Cambridge, vicepreşedinte PNŢ obţine 4%

Victoria FSN a fost zdrobitoare: la Senat a obţinut 67,02% şi la Camera Deputaţilor 66,31% din voturile valabil exprimate.

Au votat 15 milioane. 86% din electorat. Multe secţii de votare şi-au prelungit programul până la miezul nopţii. Alegerile au fost urmărite de trei sute de observatori străini şi sute de jurnalişti. Au fost contestaţii şi suspiciuni de fraudă, dar până la urmă alegerile s-au dovedit corecte. Duminică, 20 mai 1990 a fost în calendarul religios Duminica Orbului. Pentru noi toţi a fost momentul în care am învăţat să votăm şi punctul din care am intrat cu toţii în spaţiul de forţă care este democraţia. Ar fi putut fi altfel? Ar fi putut fi mai bine? Tu cu cine ai vota pe 20 mai 1990 dacă ai putea călători în trecut ca să schimbi viitorul?