VIDEO Deputatul Sebastian Burduja, despre Clotilde Armand, Sectorul 1 şi mândria de a fi român. Cea mai mare barieră în calea lucrurilor bune

Preşedintele PNL Sector 1, deputatul Sebastian Burduja îi reproşează primarului Sectorului 1, Clotilde Armand, lipsa de comunicare cu liberalii, deşi a câştigat alegerile cu votul acestora.

Sebastian Burduja spune că diferenţele între liberali şi Clotilde Armand, care se consideră un fel de CEO al primăriei, ţin mai mult de viziune şi stil decât de ideologie, recunoscând că vor mai fi tensiuni între ei până când acestea vor coincide.

Deputatul PNL afirmă că liderii USRPLUS vor să placă foarte mult publicului de pe Facebook şi, pentru un pumn de like-uri, aruncă bombe care dinamitează  funcţionarea primăriei în relaţia cu partenerii.

Sebastian Burduja atrage atenţia că Sectorul 1 este un sector al extremelor, cu o populaţie îmbătrânită unde încă mai trăiesc oameni ca în secolul trecut, din cauza nepăsării şi neimplicării.

Sebastian Burduja mai spune că în loc să piardă ore întregi scriind postări pe reţelele sociale pentru a fi autentici şi a strânge like-uri, politicienii ar trebui să facă efectiv lucruri pe care să le vadă şi cei care nu stau cu ochii pe Facebook.

Prezentăm principalele declaraţii ale deputatului PNL Sebastian Burduja sâmbătă, la Interviurile lui Cristoiu, de la Aleph News:

Sectorul 1, de la Capitala Capitalei la Sectorul Extremelor

Sebastian Burduja: Pentru Bucureşti şi pentru ţară, Sectorul 1 ar trebui să fie un model. Are bugetul a câteva judeţe sănătoase şi ar putea să dea exemplu – cum cred că la un moment dat l-a dat printr-un primar liberal, Andrei Chiliman, într-o eră când nu erau prea mulţi primari ca exemple de bună practică în România. Ulterior, a apărut un Bolojan, un Boc, un Nelu Popa la Reşiţa sau mai ştiu eu pe unde. Dar când a fost Capitala Capitalei era sub administraţie liberală. Şi avem de muncă. Avem parteneriatul cu USRPLUS, avem o viziune de pus în practică, avem nişte proiecte ...

Sebastian Burduja: Este un sector îmbătrânit, lumea nu-şi dă seama. E un sector cu o populaţie vârstnică destul de însemnată. Există şi anumite cartiere cu foşti nomenclaturişti, deci au anumite preferinţe către stânga. (...) E un sector al extremelor. Ai pe de o parte Primăverii, Dorobanţi, zone ca în Paris sau Washington, dar şi zona de după Podul Constanţa şi zona dintre linii – Cartierul 16 Februarie, unde oamenii trăiesc ca în secolul trecut. Între triaj şi Giuleşti-Sârbi. O mie, două mii de suflete care stau fără apă, fără canalizare, fără asfalt. Sunt cetăţeni ai Sectorului 1, plătesc taxe şi impozite. Nu s-a făcut nimic până acum din nepăsare, neimplicare, varii conflicte. În România, întotdeauna când sunt mai mulţi la masă se întâmplă greu sau nu se întâmplă. Ai CFR infrastructură, ai Ministerul Transporturilor, Primăria Generală, Primăria de sector şi în contextul ăsta oamenii nu au niciun fel de perspectivă. Sunt efectiv izolaţi, copiii lor merg efectiv kilometri pe jos, unii trec calea ferată, s-au întâmplat accidente. Deci lucrul ăsta se întâmplă în  capitala României, 2021, Sector 1.

Despre cum administrează Clotilde Armand Sectorul 1

Sebastian Burduja: Principala obiecţie este lipsa comunicării. Între doi partneri politici, egali din punctul nostru de vedere, pentru că e o matematică simplă aici. Dânsa a câştigat cu vreo 1000 de voturi. Zestrea PNL este peste 17.000 de voturi. Deci, pur şi simplu nu era primar dacă nu era susţinerea PNL. Ulterior momentului alegerilor nu am perceput acest parteneriat echitabil, nu am fost consultaţi şi am fost puşi în faţa unor hotărâri de consiliu local, după care am fost atacaţi pe Facebook, am fost atacaţi în şedinţă, au fost şi anumite momente publice, din punctul meu de vedre stânjenitoare. Ele trebuiau evitate pentru că nu ajută decât actuala Opoziţie la Sectorul 1, şi anume PSD.

Sebastian Burduja: Conflictul nu vine din diferenţele de viziune, mai ales că doamna Armand e un om de dreapta, chiar şi foarte conservatoare, mai conservatoare decât mulţi colegi liberali. Deci nu e o chestiune de ideologie, e o chestiune de stil mai mult şi o diferenţă de perspectivă. Noi considereăm că administraţia locală trebuie făcută în parteneriat, cu atât mai mult cu cât în Consiliul local, fără voturile PNL nu poate să adopte nicio hotărâre. Dânsa consideră că e un fel de CEO al primăriei, are şi o experienţă în mediul corporate, poate-i bine lucrul ăsta, şi până se aliniază viziunile astea, sigur că au mai existat momente tensionate şi probabil că vor mai exista.

Despre USRPLUS şi un pumn de like-uri

Sebastian Burduja: Vin dintr-o perspectivă a unor lideri care vor să placă foarte mult publicului de pe Facebook. Pentru un pumn de like-uri arunci o bombă care îţi dinamitează toată funcţionarea primăriei în relaţia cu partenerii, ceea ce nu mi se pare o strategie sănătoasă, pentru că la nivelul administraţiei e nevoie să pui toată lumea la masă când vrei să agreezi un set de proiecte, un plan. Dacă începi doar cu chestiuni din astea populiste nu o să ajungi prea departe, până le urmă o să îi nemulţumeşti pe toţi.

De ce nu fac politicienii diferenţa între România reală şi România de pe Facebook

Sebastian Burduja: Tot Facebook-ul sau reţelele acestea sociale creează camere cu ecou. Practic, tinzi să te înconjori de oameni care gândesc la fel la ca tine, vorbesc la fel ca tine, au aceleaşi păreri despre lucrurile din jur, emit păreri, îţi dau dreptate în tot ceea ce spui şi nu mai ieşi din bula asta. E confortabil să stai în bulă cu cei care-ţi sunt asemeni ţie. Acolo e bine, acolo iau like-uri, acolo cresc în expunere şi încep să prindă altitudine. Eu am văzut şi acum fenomenul ăsta, nu vreau să mă refer la nimeni în particular, şi au impresia că le ştiu pe toate, foarte rapid, netrecând prin nişte etape ale politicii, cred, potenţându-se foarte mult prin reţelele acestea sociale, ajung să se creadă Dumnezeu. Şi, cum spune un profesor de la Stanford, domne, când ajungi să te crezi Dumnezeu ai o problemă, în momentul ăla cazi de foarte sus.

De ce e greu să faci un podeţ în România

Sebastian Burduja: Pe de-o parte, pentru că nu ai leadership, nu ai viziunea care să spună de la început vreau să fac astea trei lucruri şi să le duc la îndeplinire, pe de altă parte pentru că nu ai managementul de proiect, să urmăreşti lucrurile cap-coadă că se întâmplă. Cea mai mare barieră în calea lucrurilor bune din ţară este rezistenţa funcţionarului public, rezistenţa aia obtuză. Nu le cere nimeni să încalce legea, dar e mult mai simplu să nu-ţi asumi răspunderea, să spui că nu se poate, timpul trece, leafa merge şi asta este. Dacă nu ai un lider care să pistoneze lucrurile, să le împingă, ele nu se întâmplă. Şi în ultimă instanţă despre asta e vorba, despre o implicare activă în ceea ce faci. Dar dacă tu stai pe Facebook, câte 2 ore pe zi, să-ţi scrii postările, ca să fie autentice, oamenii ăstia nu au înţeles că e mult mai eficient, pragmatic vorbind, să faci lucruri, să arăţi tuturor oamenilor, nu numai celor care stau pe Facebook

Cum s-a creat o puternică birocraţie în România

Sebastian Burduja: Pe de o parte pentru că este foarte greu să schimbi un funcţionar public pe criterii obiective, nu vorbesc de o decizie politică. Deşi vin din SUA, când se schimbă admnistraţia, schimbă două-trei niveluri în jos. Şi-atunci funcţionarul public tinde să se uite la decidentul politic ca la un episod dintr-un serial. Nu răspund pentru inacţiune, deşi ei trebuie să motiveze răspunsul de a semna un act. În practică nu se întâmplă asta aproape niciodată. Şi m-am confruntat de multe ori în Ministerul Finanţelor cu următoarea marea confuzie din mintea unui funcţionar, confuzia între oportunitate şi legalitate. Pe Codul administrativ, un funcţionar public trebuie să-ţi dea soluţia legală. Ce soluţie alegi, ăsta e apanajul decidentului politic.

Despre scepticismul românesc

Sebastian Burduja: Eu m-am confruntat pe pielea mea cu acest scepticism pentru că nimănui nu-i venea să creadă că eu am lăsat America pentru România. Eu lucram la Banca Mondială în Washington, nu aveam nicio treabă cu România. Iarăşi, lumea nu m-a crezut că am fost recrutat de sediul central al Băncii Mondiale, nu m-a trimis Guvernul României, nicio legătură. Şi am renunţat la o viaţă extrem de confortabilă acolo, câştigam în jur de 7-8.000 de dolari pe lună şi am venit aici să pornesc de la zero practic. Sigur, am pus un ban de-o parte, soţia mea a câştigat foarte bine în continuare. E americancă şi a venit aici cu mine şi cu atât mai mult, domne, e suspect. Ea este din sudul statului Virginia, dintr-un loc istoric, Yorktown. Am socri, când le-am cerut mâna soţiei, le-am spus că o să mă întorc acasă. Au venit în România de mai multe ori. Le-a plăcut mult pentru că le-au plăcut oamenii. De fapt, asta mi-a lipsit cel mai mult în America. Nivelul de profunzime al interacţiunii umane e cu totul altul în America decât în România. În America oamenii sunt amabili, sunt drăguţi, dar atât. Nu poţi să treci de zâbetul ăla de complezenţă de multe ori, pe când la noi ai o autenticitate a relaţiei umane.

Sebastian Burduja: Nu i-aş învinovăţi prea mult pe români pentru că ani de zile au fost trădaţi. Şi-au pus încrederea de n ori în oameni care le-au cerut votul, au venit cu diverse poveşti şi sigur că au fost dezamăgiţi ulterior. Şi-atunci au ajuns în această mantră - toţi politicienii sunt la fel. Din păcate e şi periculos pentru că dă naştere la fenomene extremiste, anumite curente anti-sistem, dar ele ori duc la un populism din acesta, pe care îl trăim în anumite zone, ori duc la curente extremiste naţionaliste.

Despre o tentaţie a autoritarismului la tineri

Sebastian Burduja: Pe de o parte, cred că este o anumită nostalgie faţă de anii comunismului, pe care tinerii nu i-au trait, însă aud de la părinţi sau de la bunici domne ce bine era că aveam toţi un loc de muncă, o casă, era o ţară sigură, marile proiecte de infrastructură. Cred că asta e dimensiunea. În oglinda retrivizoare întotdeauna lucrurile îţi par mai roz decât au fost atunci, mai ales dacă nu le-ai trăit. Şi pe de altă parte, sigur că e o frustrare cu modul în care a funcţionat democraţia postcomunistă sau neocomunistă iniţial, spuneţi-i cum doriţi, şi cu lipsa ei de eficacitate în a livra rezultate pentru oameni, de-am ajuns azi să avem de la o criză la alta, de la criza termoficării în Bucureşti la lipsa autostrăzilor. Sunt 30 de ani. Noi nu am traversat Carpaţii, nu ne-am conectat efectiv la UE.

Despre obiective şi oportunităţi. Ce se întâmplă pe 18 octombrie

Sebastian Burduja: Eu sunt adeptul unui dialog între forţele politice. Cred că marile obiective ale ţării nu pot fi făcute împotriva unui partid sau a altuia. Şi zilele trecute, am fost la tribuna Parlamentului, am vorbit în contextul PNRR. (…) Ion C Brătianu spunea, parafrazându-l, că dacă vrei să dărâmi o stare de fapt, ca partid poţi să te lupţi împotriva altor partide, dacă însă vrei să faci ceva cu adevărat măreţ trebuie să ai concursul tuturor partidelor pentru că altfel, ceea ce vei ridica, altul va surpa. Ceea ce s-a şi întâmplat de 30 de ani, cu rare momente, gen Pactul de la Snagov.

Sebastian Burduja: Am spus, tot în Parlament, că avem o imensă oportiunitate pe 18 octombrie. Şi lumea m-a întrebat dar ce e pe 18 octombrie?  Păi pe 18 octombrie anul acesta, cei care au acţiuni la UiPath, companie pornită dintr-un apartament în România, pot să le valorifice. În urma listării la Bursa din New York, ei au o perioadă în care nu se pot atinge de acele acţiuni. Pe 18 octombrie pot să înceapă şi vor începe prentru că am vorbit cu ei. Înseamnă miliarde, miliarde care pot veni în ţară. Oamenii ăştia ar vrea să le investească în start-up-uri româneşti, în fonduri de inovare, în fonduri de inovaţii, dar nu simt niciun fel de sprijin din partea statului. Şi atunci riscăm să pierdem iarăşi această mare oportunitate în favoarea altor pieţe mult mai deschise.

Despre nevoia unui plan de ţară

Sebastian Burduja: Lipseşte un obiectiv de ţară. Dacă am face un tablou de bord pentru România, cu media UE, şi unde e România astăzi, planul de ţară ar fi să recuperăm această distanţă, într-o generaţie, un număr de ani, 20-25 de ani. Şi vă dau un singuir exemplu. Cheltuiala României pe cercetare-dezvoltare-inovare este 12,6 ori mai mică decât media UE. În general, la aceste statistici, cum e de exemplu mortalitatea infantilă, stăm cam de 2-3 ori mai rău decât media UE. Pe cercetare-dezvoltare-inovare, care e principalul motor al dezvoltării economice, stăm de 12 ori mai rău. Cred că dacă facem acest tablou de bord şi acest plan de ţară, cu aceste cunoştinţe, relaţii, capital financiar pe care românii din diaspora l-au dobândit, cu experienţa, cunoaşterea românilor din ţară se pot face lucruri.

De ce pleacă românii din ţară

Sebastian Burduja: Aici avem date. Pentru că i-am întrebat, cel puţin pe tinerii care au plecat la studii. Din mai multe motive. Pe ultimul loc ar fi banii. Interesant, deşi se spune că românii pleacă în căutarea oportunităţilor financiare, nu-i aşa. Au plecat pentru că au simţit că aici nu pot avea o viaţă decentă – asta înseamnă infrastructura de bază – şcoli, spitale, drumuri, calitatea vieţii. Foarte mulţi pleacă, şi aici extind orizontul către românii care au copii, pleacă pentru a le da copiilor şansa unei educaţii decente. Şi asta pot să o aibă la şcolile din Occident. Şi categoric, ceea ce spuneţi, şi anume dacă munceşti, dacă te preocupi, dacă îţi merge mintea, societatea în care evoluezi te pune în valoare. Meritocraţia, într-un cuvânt. Şi mai e un lucru pe care l-am descoperit mergând în campanie pentru europarlamentare în 2019 şi am întrebat românii ce îi loveşte prima dată când merg în ţară. Şi inevitabil spuneau funcţionarul, cel care îţi cere copia după buletin, deşi poate să o facă la xeroxul de lângă el care stă acolo degeaba. Atitudinea statului faţă de proprii cetăţeni, lipsa de respect. La asta se poate rezuma.

De ce nu mai suntem mândri că suntem români

Sebastian Burduja: Am avut şansa de a sta într-o ţară unde poporul american se consideră ales de Dumnezeu, special, cu un destin special. Cred că trebuie să descoperim acest excepţionalism românesc, să-l recreăm. Poate că e ceva legat de deceniile de comunism şi faptul că patriotismul în comunism a fost asociat cu Ceauşescu, s-a mers pe acest cult al personalităţii, pe sultanism, cum mai e descris regimul ceauşist, şi-atunci ne-am îndepărtat de această bucurie, încredere, conştiinţă că suntem români. Şi că lucrul ăsta înseamnă mult, că suntem norocoşi că ne-am născut aici. Trebuie să redescoperim asta pentru că, fără a avea încredere în noi înşine, nu avem cum să reuşim ca popor.