(P) Aditivii alimentari. Ar putea fi folositori?

Realitatea vieţii moderne

Cu avantajele şi dezavantajele lor, societăţile moderne aglomerate şi ritmul rapid al vieţii de zi cu zi fac aproape imposibile aceste activităţi. Acesta este poate motivul pentru care suntem de părere că ştiinţa alimentaţiei ne dă posibilitatea de a alege dintr-o gamă variată de alimente şi băuturi, pentru consumul nostru zilnic. În urmă cu câteva secole, oamenii foloseau sarea şi fumul pentru a conserva alimentele şi şofranul pentru a le colora; azi, însă, în acest scop, avem acces la o mare varietate de ingrediente – ingrediente îndelung cercetate şi sigure pentru consum.

Ce sunt „aditivii alimentari”?

Aditivii alimentari sunt ingrediente aprobate pentru consum şi folosite dintr-o serie de motive, cum ar fi: pentru a oferi şi/sau menţine culoarea, pentru a conserva gustul şi textura alimentului, pentru a menţine siguranţa alimentelor şi băuturilor pe care le consumăm, pentru săptămâni sau chiar luni, sau pentru a da gustul dulce cu un număr scăzut de calorii sau chiar fără calorii. Aditivii alimentari sunt folosiţi doar după ce le este confirmată siguranţa pentru consum şi utilizarea într-un scop anume (de exemplu, aceştia sunt necesari pentru a menţine siguranţa sau culoarea alimentelor). Siguranţa pentru consum a aditivilor este evaluată de autorităţi de reglementare, precum Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA). Ulterior evaluării, aceştia sunt aprobaţi pentru utilizare în alimente şi băuturi de către Comisia Europeană, proces în care le este atribuit un cod (ceea ce noi recunoaştem ca fiind E-uri, unde litera „E” reprezintă „Europa”) pentru a le facilita clasificarea.

Totul este bine – cu toate acestea, anumite preocupări legate de aditivi persistă.

Pentru început, trebuie menţionat faptul că anumiţi aditivi alimentari provin din surse naturale, cum ar fi: licopenul din roşii sau glicozidele steviol din planta stevia, unii se regăsesc natural în alimente iar unii sunt artificiali, cum ar fi E300 sau acidul ascorbic, cunoscut ca vitamina C. În plus, faptul că un ingredient provine din surse naturale nu înseamnă neapărat că este mai bun sau mai sigur decât un ingredient creat de oameni. Multe substanţe din natură sunt periculoase, cum este cazul ciupercilor otrăvitoare; în timp ce multe dintre substanţele create de oameni sunt sigure pentru consum, cum este cazul aspartamului, care a fost creat prin amestecul a două tipuri de aminoacizi (care reprezintă structura de bază a proteinelor şi care se regăsesc în mod natural în carne, lapte, etc.)

Este nevoie de o reevaluare?

Aditivii sunt împărţiţi în mai multe clase, fiecare dintre acestea îndeplinind o anumită funcţie. Antioxidanţii asemenea tocoferolului, emulgatorii asemenea lecitinei şi îndulcitorii asemenea aspartamului, au un anumit scop – adică să protejeze împotriva oxidării, să omogenizeze textura şi să dea gustul dulce cu un aport caloric redus sau fără calorii.

Este deci nevoie de o reexaminare a atitudinii noastre cu privire la aceştia?

-          Comisia Europeană – Aditivi Alimentari EU: îmbunătăţirea siguranţei alimentelor noastre. http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-480_en.htm

-          Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară. Aditivii Alimentari. http://www.efsa.europa.eu/en/topics/topic/additives.htm

-          Consiliul European pentru Informarea asupra Alimentelor. Aditivii Alimentari. http://www.eufic.org/article/en/expid/basics-food-additives/