(P) Istorie, pasiune si business la un loc

Micul Paris, asa cum i se spunea odinioara Bucurestiului, isi pastreaza inca autenticitatea, cel putin pe strazile pe care se regasesc cladiri cu valoare istorica si culturala si care au scapat de "furia" demolarilor in regimul comunist. Din pacate, insa, multe dintre acestea - fie ca fac parte din patrimoniul national, fie ca sunt protejate deoarece se afla in vecinatatea unor case din patrimoniu -, stau sa se prabuseasca. Motivele ar fi acelea ca proprietarii care le-au revendicat si obtinut intre timp, ori nu locuiesc in tara sau, pur si simplu, nu au bani sa le restaureze. Una dintre casele protejate de stat, fiind incadrata de imobile ce apartin patrimoniului national, este si cladirea din strada Dionisie Lupu 70-72.

Casa contribuie la valorile culturale ale tesutului urban istoric in care se inscrie, dupa cum confirma documentele de arhiva ale autoritatilor. Se pot gasi, insa, destul de putine materiale documentare despre aceasta casa, dar in lucrarea "Bucuresti - Un veac de arhitectura civila - secolul XIX" de Cezara Mucenic, intalnim o prezentare a fatadei dinspre strada a cladirii, realizată in 1884 de I. I. Rosnovanu. Arhitectul a si locuit o perioada in acest imobil. Ulterior, cladirea a functionat ca scoala si internat pentru fete. Mai exact, dupa primul razboi mondial, imobilul a devenit camin de fete, studente de conditie modesta, dornice de invatatura. Caminul fusese infiintat prin eforturile maresalului Alexandru Averescu (1859-1938) si ale sotiei sale, Clotilda, nascuta Cagliari, de care maresalul se indragostise in timpul studiilor facute la Torino.

I. I. Rosnovanu era un nume mare printre arhitectii vremii. Era, de fapt, unul dintre primii arhitecti romani cu studii la Ecole des Beaux Arts din Paris si un important reprezentant al stilului francez in arhitectura romaneasca, de la sfarsitul secolului XIX.

Stilul francez este dominant la imobilul din Dionisie Lupu 70-72. Cladirea are o somptuoasa fatada pe care predomina un piano nobile strapuns de golurile rectangulare ale ferestrelor in stil neoclasic, incadrate in partea superioara de frontoane curbe, in alternanta cu frontoane frante, si pe laterale, de coloane cu capiteluri corintice. Decoratia parterului si a demisolului se compune din bosaje orizontale sprijinite pe semi-coloane scurte din tencuiala. Deasupra cornisei, decorata cu capriori, se afla lucarne, evident, in stil frantuzesc. Cele doua intrari ale imobilului sunt strajuite de cariatide, in timp ce deasupra lor, linia verticala se continua cu balcoane incadrate de coloane, iar doua turnulete marcheaza mansarda. Deasupra intrarii, ce duce la peronul unde altadata trageau trasurile, se mai pastreaza parte dintr-un mascheron.

Se poate spune ca pentru aceasta casa, vremurile bune au revenit. Dupa perioada indelungata in care imobilul a zacut in paragina, acum se afla in plin proces de restaurare. Si aceasta, dupa ce a fost achizitionat de catre investitori din Israel ce detin portofolii pe imobiliare in toata lumea. Tranzactia s-a perfectat datorita lui Octavian Patrascu, un tanar business developer pasionat de arhitectura si cladiri vechi, care a i-a convins pe investitori de valoarea acestei cladiri, fiind astfel incredintat ca ajunge pe maini bune, fie si pentru ca poate urmari destinatia pe care o va avea cladirea. Noii proprietari intentioneaza sa inchirieze casa, care va avea obligatoriu o functionalitate publica, asa cum cere legea, dupa cum explica Octavian Patrascu. "Legislatia impune o serie de restrictii iar, pe langa conservarea si restaurarea portiunilor de cladire semnalate ca spatii, elemente arhitecturale sau decoratii cu valoare culturala semnificativa si preluarea calitatilor morfo-stilistice ale celor semnalate cu valoare culturala medie, trebuie asigurata cladirii o functie cu vocatie publica (comert, servicii, cazare etc.), cel putin in portiunile de cladire in care au fost consemnate valori culturale semnificative ale spatiilor, elementelor arhitecturale, decoratiilor", explica Patrascu.

Pasiunea lui Octavian Patrascu pentru imobile vechi l-a determinat sa se implice in astfel de tranzactii. El a mai intermediat o vanzare de acest gen, pentru un cumparator persoana fizica de data aceasta, fiind vorba despre imobilul din Calea Grivitei 115. Patrascu sustine ca, implicandu-se in astfel de business-uri, are garantia ca acest tip de imobile vor avea proprietari noi seriosi. "Este cea mai buna modalitate de a ma asigura ca nu se vor prabusi in cele din urma", spune Patrascu. Cladirea poarta o istorie de dinainte de 1870. "La acest an, proprietarii casei erau niste negustori greci, iar in 1895, casa a fost cumparata de Dumitru Petrescu, fiul unui negustor din Slanic Prahova, fost ucenic la grecii proprietari", povesteste tanarul business developer. Lucian Petrescu, unul dintre mostenitorii de azi ai cladirii, a decis sa o vanda, iar Patrascu i-a gasit cumparatorul potrivit. Astfel, a dat imobilului, ca si celui din Dionisie Lupu, valoarea sa reala si sansa de a nu-i fi intrerupt parcursul istoric al cladirii.