Politicile economice socio-liberale ale lui Tăriceanu prăbuşesc economia

Concluziile nu sunt deloc îmbucurătoare, iar viitorul nu sună bine nicidecum. Fragilul echilibru pe care "duduia economie" îl atinsese în ultimii şase-şapte ani riscă să fie făcut praf de o guvernare aproape monocoloră (UDMR putând fi considerat doar paravan de interese), cu sprijin politic dubios şi "abscons", oferit din umbră de către eternul PSD.  De parcă nu ar fi fost de ajuns licitaţiile de pomină care au făcut să se vândă tiraje de milioane de exemplare ale presei scrise, măsurile de politică salarială şi fiscală ale cabinetului Tăriceanu II frizează atât regulile de bază ale economiei, cât şi limita bunului simţ. Într-o disperare fără margini, gonit de spectrul ajungerii în ingrata situaţie a PNŢCD, din 2000, premierul-preşedinte de partid uită cu totul şi de curentul politic pe care ar trebui să-l reprezinte, cât şi de interesele celor care l-au trimis să îi reprezinte .