Sometra – Copşa Mică, o bombă ecologică

“Să te fereşti de greci atunci când vin cu daruri” –spune o vorbă înţeleaptă, a cărei sorginte este celebra poveste a “calului troian”. Nicăieri în lume această maximă nu se adevereşte atât de bine ca la Copşa Mică, în judeţul Sibiu, unde grecul Mytilineos – un puternic om de afaceri atenian – a promis marea cu sarea atunci când compania sa, Mytilineos Holding, a cumpărat societatea de metale neferoase Sometra: că va investi zeci de milioane de dolari pentru a reduce şi chiar a înlătura definitiv poluarea, că va construi o uzină modernă în care va valorifica toate noxele etc. (auzindu-l, locuitorii oraşului de pe Târnava Mare, sătui de noxele otrăvitoare pe care le înghiţeau de ani de zile, credeau că l-au prins pe Dumnezeu de picior!). Dar, după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, grecul nu şi-a onorat nici o promisiune. Astfel că Sometra poluează în continuare, în draci, otrăvind totul în jur. Copşa Mică a fost şi este şi azi, când România a devenit membră a UE, “cu drepturi şi obligaţii depline”, cel mai poluat oraş din Europa.

 IADUL PE PĂMÂNT. Principalii poluanţi rezultaţi în urma procesului de producţie de la Sometra sunt gaze cu conţinut de SO2 (bioxid de sulf) care, din cauza concentraţiei scăzute în gaz util, sunt evacuate în atmosferă gaze şi pulberi cu conţinut de plumb şi alte metale toxice, precum zincul şi cadmiul. Dar cât de tare poluează Sometra şi care sunt efectele asupra apei, solului, aerului, plantelor, animalelor şi oamenilor aflăm dintr-un studiu realizat recent de specialişti de la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu: “În zona Copşa Mică, plantele suferă un impact pe două căi: prin contactul cu aerul poluat (încărcat cu SO2 şi pulberi cu conţinut de metale grele) şi prin absorbţia poluanţilor din sol. Substanţele poluante fie atacă direct părţile aeriene ori subterane ale plantelor, provocând necrozarea frunzelor şi lujerilor, fie pătrund în interiorul ţesuturilor, fiind asimilate de acestea şi influenţând metabolismul vegetal. Observaţiile din teren au atestat faptul că numeroase specii din flora spontană au dispărut, iar covorul vegetal natural s-a rărit, astfel încât nu mai poate asigura protecţia solului asupra impactului picăturilor de ploaie şi nici contra scurgerilor pe versanţi. Ca urmare a eroziunii, mare parte din terenurile cultivate cândva cu viţă-de-vie, pomi fructiferi sau culturi de câmp au ajuns azi să apară ca terenuri degradate de pe care se obţin cantităţi extrem de reduse de biomasă vegetală, de slabă calitate şi fără valoare economică. Ierburile din păşune nu sunt consumate de animalele aflate la păscut şi furajele ce se obţin au valoare nutritivă scăzută.

 Dacă în cazul contaminanţilor depuşi pe părţile aeriene îndepărtarea lor este relativ uşoară, printr-o spălare cu apă din abundenţă, în cazul contaminanţilor absorbiţi nu mai este posibilă eliminarea lor, ei intrând în metabolismul consumatorilor umani. În cazul furajelor, unde nu se pune problema spălării lor, există pericolul ca animalele consumatoare să acumuleze mari cantităţi de metale grele, cu efecte uneori fatale.