Îţi place mult să mănânci peşte? Sau fructe? E o chestiune legată de ADN

Preferinţele culinare sunt scrise în gene, conform unuia dintre primele studii la scară largă asupra genelor legate de dietă. Cercetătorii de la Universitatea din Colorado au descoperit aproape 500 de gene care par să influenţeze direct alimentele pe care le consumăm, într-un studiu prezentat la Nutrition, conferinţa care s-a descis ieri la Boston.

Descoperirile reprezintă un pas important către utilizarea geneticii unei persoane pentru a dezvolta strategii nutriţionale personalizate care ajută la îmbunătăţirea sănătăţii sau la prevenirea bolilor.

„Unele gene pe care le-am identificat sunt legate de căile senzoriale – inclusiv cele pentru gust, miros şi textură – şi pot chiar creşte sentimentul de mulţumire din creier”, explică liderul echipei de cercetare, Joanne Cole.

„Deoarece unele dintre aceste gene pot avea căi clare pentru a influenţa preferinţele alimentare, ele ar putea fi utilizate pentru a crea profiluri genetice senzoriale pentru a ajusta recomandările dietetice personalizate”.

Pentru studiu, cercetătorii au folosit biobanca din Marea Britanie, care conţine date despre 500.000 de persoane. Analiza a evidenţiat aproximativ 300 de gene direct asociate cu consumul de alimente specifice şi aproape 200 de gene legate de tiparele alimentare care grupează diverse alimente, cum ar fi consumul general de peşte sau consumul de fructe. „Studiul a arătat că stilurile alimentare tind să aibă mai multe efecte genetice indirecte, ceea ce înseamnă că se corelează cu mulţi alţi factori”, spune Cole.

Cole studiază în prezent genele nou identificate legate de dietă pentru a le înţelege mai bine funcţia, în timp ce lucrează pentru a identifica şi mai multe gene care influenţează direct preferinţele alimentare.

Un exemplu de posibilă aplicare clinică a descoperirii ar fi modificarea preferinţelor noastre la masă pentru a îmbunătăţi dieta: „Dacă ştim că o genă pentru un receptor olfactiv din nas creşte gustul unei persoane pentru fructe, atunci am putea modula activitatea receptorului respectiv pentru a face consumul de fructe mai atractiv pentru acea persoană”.