Se crede că au fost afectaţi peste 1.000 de copii – mulţi dintre ei cu vârsta sub 5 ani – din 35 de ţări. Mai mulţi copii au avut nevoie de transplant de ficat care le-a salvat viaţa.
Cele două echipe de cercetători, din Londra şi Glasgow, spun că bebeluşii expuşi mai târziu decât în mod normal – din cauza restricţiilor COVID – au pierdut o parte din imunitatea timpurie la adenovirus, care în mod normal provoacă răceli şi tulburări de stomac, şi la virusul adeno-asociat doi, care în mod normal nu provoacă nicio boală şi necesită un virus „ajutător” coinfectant – cum ar fi adenovirusul – pentru a se replica, notează BBC.
Acest lucru ar putea explica de ce unii au dezvoltat complicaţii hepatice neobişnuite şi îngrijorătoare.
Nu este clar de ce unii dezvoltă apoi o inflamaţie a ficatului – dar genetica ar putea juca un rol.
Oamenii de ştiinţă au exclus orice legătură cu coronavirusul sau cu vaccinurile anti-COVID.
Unul dintre cercetători, profesorul Judith Breuer, expert în virologie, a declarat: „În timpul perioadei de izolare, când copiii nu se amestecau, nu îşi transmiteau viruşi între ei. Ei nu îşi dezvoltau imunitatea la infecţiile comune pe care le-ar fi întâlnit în mod normal. Când restricţiile au fost ridicate, copiii au început să se amestece, viruşii au început să circule liber – şi brusc au fost expuşi, cu această lipsă de imunitate anterioară, la o întreagă serie de noi infecţii.”
Prof. Emma Thomson, care a condus cercetarea de la Universitatea din Glasgow, a declarat că există încă multe întrebări fără răspuns. „Este nevoie urgentă de studii mai ample pentru a investiga rolul AAV2 în cazurile de hepatită pediatrică. De asemenea, trebuie să înţelegem mai multe despre circulaţia sezonieră a AAV2, un virus care nu este monitorizat în mod obişnuit – s-ar putea ca un vârf al infecţiei cu adenovirus să fi coincis cu un vârf al expunerii la AAV2, ceea ce a dus la o manifestare neobişnuită a hepatitei la copiii mici susceptibili”.