Studiu: Ce transformări au loc în corp, dacă stai două luni în pat

Ce se întâmplă cu corpul dacă stai nemişcat două luni? Nimic bun, spune un studiu recent publicat în revista Clinical Nutrition, care a implicat 20 de copii sănătoşi care au fost imobilizaţi la pat timp de 60 de zile consecutiv, fără a fi capabili să se mişte sau să facă mişcare.

Cercetătorii de la Universitatea din Bath, Anglia, care lucrează în colaborare cu Agenţia Spaţială Europeană, au descoperit că inactivitatea de lungă durată creşte semnificativ nivelul de zahăr din sânge, chiar dacă reduceţi cantitatea de alimente consumată pentru a evita îngrăşarea.

Regulile stricte de imobilitate

Timp de două luni, 20 de tineri sănătoşi, perfect în formă, cu vârste între 20 şi 45 de ani, au rămas nemişcaţi pe un pat înclinat la 6° spre cap (cu picioarele sus) la Institutul Clinic de Medicină şi Fiziologie Spaţială (MEDES) din Toulouse, Franţa, urmând reguli foarte stricte, comune tuturor experimentelor „Bed-Rest”.

Voluntarii nu s-au putut ridica niciodată: au mâncat în pat, mereu întinşi şi au băut printr-un pai. În pat s-au efectuat şi proceduri de igienă (periajul dinţilor, periajul părului şi duş). Băieţii nu se puteau ridica nici măcar pentru a merge la baie. Pentru a-şi petrece timpul, au putut să citească sau să scrie, să se uite la televizor, să asculte muzică, să folosească telefonul, să vorbească între ei, dar mereu întinşi. Li se permitea doar să se mişte din poziţia decubit dorsal în poziţia ventrală sau laterală, dar nu să se ridice sau să se aşeze.

Ce sunt studiourile Bed Rest

Poziţia cu capul în jos este folosită pentru a simula microgravitaţia şi a studia consecinţele asupra organismului, în special la nivel cardiovascular. Acest gen de studii legate de imobilitate (denumit mai exact Bed Rest) reprezintă un aşa-zis analog al microgravitaţiei, pentru a putea studia ce se întâmplă cu corpul în Spaţiu, fără a intra în Spaţiu (o activitate mult mai costisitoare). Rămânând culcat şi nemişcat, muşchii antigravitaţionali nu sunt folosiţi: nefiind nevoit să rămâi în picioare, te găseşti într-o situaţie asemănătoare cu cea din Spaţiu (chiar dacă nu este acelaşi lucru).

Sănătate metabolică

Sondajul realizat de Universitatea din Bath în acest caz s-a concentrat pe sănătatea metabolică a participanţilor şi cât de mult este capabil organismul să regleze zahărul din sânge. În 2018, o lucrare a aceleiaşi echipe arătase că exerciţiile fizice, chiar şi la intervale scurte, au un impact major asupra glicemiei pe termen scurt.

Noul studiu a vrut să înţeleagă ce se întâmplă cu corpul uman atunci când mişcarea nu este posibilă şi nu se desfăşoară activitate fizică timp de săptămâni sau luni. Voluntarii au urmat o dietă foarte restrânsă, pentru a compensa inactivitatea şi a preveni îngrăşarea.

Dar chiar şi atunci când voluntarii au mâncat mai puţin (cu o reducere de 25% a aportului de calorii şi restricţie de carbohidraţi), inactivitatea lor a avut un impact negativ profund asupra nivelului de zahăr din sânge.

Lucrarea muşchilor lipseşte

„Spre deosebire de alte lucrări similare care au investigat consecinţele imobilităţii asupra muşchilor şi tonusului muscular, în acest studiu în principal aspectele metabolice şi rezultatul semnificativ a reieşit că, în ciuda unei diete adaptate acestui stil de viaţă, reglarea glicemiei este uşor alterată şi tinde spre hiperglicemie. Motivul acestui efect este cel mai probabil să fie găsit în absenţa activităţii muşchilor, care sunt, de asemenea, „consumatori” de glucoză. Din acest motiv, organismul nu poate reduce producţia de glucoză care rămâne mai mult timp în sânge. Cu toate acestea, două luni nu sunt suficiente pentru a înţelege dacă se pot dezvolta probleme mai grave precum diabetul”, este explicaţia dată de medici rezultatelor experimentului.

Nivelurile de zahăr din sânge

În medie, nivelul zahărului din sânge în rândul participanţilor a crescut cu aproximativ 6% în timpul zilei şi cu 10% în timpul nopţii. Capacitatea lor de a curăţa zahărul din sânge a scăzut, de asemenea, cu aproape un sfert (24%). Participanţii au avut de fapt mari dificultăţi în controlul zahărului din sânge, care, atunci când este mare, ştim că este un factor de risc major pentru boli cardiovasculare sau diabet. Echipa de cercetători a explicat că aportul caloric redus i-a împiedicat pe voluntari să atingă o glicemie şi mai mare decât cea înregistrată în experiment, care ar fi fost mult mai mare cu o dietă normală.

Studiul pentru astronauţi

Studiul privind repausul la pat a fost realizat de ESA (Agenţia Spaţială Europeană) pentru a ajuta la înţelegerea efectelor asupra sănătăţii ale viitoarelor misiuni spaţiale cu echipaj pentru astronauţi. Cu toate acestea, cercetătorii spun că implicaţiile sunt relevante şi pentru viaţa de aici pe Pământ, unde milioane de oameni se confruntă cu perioade de nefuncţionare pe termen lung din cauza bolilor cronice, a problemelor de sănătate sau a rănilor.

„A fost unul dintre cele mai lungi experimente efectuate vreodată cu scopul de a studia efectele microgravitaţiei”, a spus profesorul de fiziologie umană Dylan Thompson de la Universitatea din Bath, care a condus cercetarea. „Rezultatele noastre arată că întreruperea activităţii fizice are un impact profund asupra sănătăţii fiziologice. Deşi modificările glicemice nu au fost atât de dramatice pe cât s-ar fi putut aştepta, dacă ar fi menţinut acelaşi aport caloric ca în perioada pre-studiu, am observat într-adevăr că a existat o creştere a zahărului din sânge şi o capacitate scăzută de a utiliza zahărul din sânge. Acest lucru înseamnă că doar ajustarea dietei nu este suficientă pentru a depăşi toate efectele negative datorate scăderii activităţii fizice, chiar dacă este posibil să se evite îngrăşarea”.

Contramăsuri

Echipa Bath lucrează, de asemenea, la contramăsuri care ar putea ajuta oamenii care sunt ţinuţi la pat pe Pământ, precum şi oamenii care pleacă în spaţiu. Lucrări recente ale grupului au arătat că stimularea electrică a muşchilor picioarelor poate ajuta la recrearea unora dintre efectele exerciţiilor fizice asupra controlului zahărului din sânge şi, prin urmare, ar putea fi adoptată în cazuri extreme de imobilitate.