Un studiu de referinţă confirmă că sindromul de oboseală cronică este „fără echivoc biologic”

Realizat pe parcursul a opt ani, studiul a analizat în detaliu 17 persoane care au dezvoltat ME/CFS după o infecţie. Participanţii au fost supuşi la o serie de teste extinse, incluzând scanări cerebrale, studii de somn, analize de sânge, biopsii şi monitorizare metabolică.

Studiul a identificat multiple modificări biologice la pacienţii cu ME/CFS, demonstrând că boala afectează mai multe sisteme ale organismului.

Studiul a arătat că persoanele cu ME/CFS au avut frecvenţe cardiace mai mari în repaus, indicând un sistem nervos simpatic hiperactiv. Au avut markeri ai unui răspuns imunitar prelungit şi suprastimulat care epuizează celulele T. Microbiomul intestinal al pacienţilor cu ME/CFS era mai puţin divers.

Nivelurile de substanţe chimice numite catecoluri, care ajută la reglarea sistemului nervos, au fost mai scăzute în lichidul cefalorahidian al pacienţilor cu ME/CFS.

Activitatea din joncţiunea temporo-parietală (TPJ) a creierului a fost mai scăzută la pacienţii cu ME/CFS în timpul sarcinilor motorii.

Asta înseamnă că ME/CFS nu este "doar în capul pacienţilor". Boala afectează mai multe sisteme ale organismului, inclusiv sistemul nervos central. Oboseala resimţită de pacienţi poate avea o cauză fiziologică, nu doar psihologică.

"Mai degrabă decât epuizarea fizică sau o lipsă de motivaţie, oboseala poate apărea dintr-o neconcordanţă între ceea ce cineva crede că poate realiza şi ceea ce corpul său realizează", spun autorii studiului.

Unii critici au pus la îndoială evaluarea oboselii din studiu şi excluderea stării de rău post-efort, o caracteristică esenţială a ME/CFS. Alţii s-au întrebat de ce grupul de studiu a fost redus de la 217 la 17 pacienţi.

Studiul a fost publicat în Nature Communications.