Video 1 Decembrie. Dana Ştefănescu, cucerită total de fotografie, lasă în spate o carieră de avocat: „Iubesc ţara asta! Avem tot ce ne trebuie"

„Văd frumuseţea în orice loc prin care trec şi văd frumuseţea oamenilor, în orice om văd un lucru frumos.”

Dana Ştefănescu a vorbit, într-un interviu acordat în exclusivitate Gândul.info şi MEDIAFAX, despre succesul în cariera de fotograf dar şi despre valori : „Libertatea mea constă în faptul că am avut curaj, deşi nu mi-a fost uşor să renunţ la tot ce construisem până la o anumită vârstă şi să-mi urmez inima.”

Redăm intergral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX şi Gândul.info de Dana Stefanescu.

Reporter: În ce stă puterea ta?

Dana Ştefănescu: Puterea mea ...Păi, cred că puterea mea vine din a face ceea ce îmi place să fac, nu fac lucrurile pentru că trebuie ci pentru ca aşa simt că vreau să le fac şi atunci lucrurile ies.

Reporter: În ce stă libertatea ta?

Dana Ştefănescu: Libertatea mea constă în faptul că am avut curaj, deşi nu mi-a fost uşor să renunţ la tot ce construisem până la o anumită vârstă şi să-mi urmez inima. Să fac ceea ce simt că trebuie să fac, negândindu-mă la felul în care societatea m-a învăţat că trebuie să fac lucrurile. Libertatea mea stă în bucuria de a face lucrurile care îmi plac cu pasiune şi multă iubire, cu recunoştinţa celor care îmi cunosc munca şi mă apreciază, şi asta îmi dă putere să merg mai departe, face ca lucrurile să funcţioneze mai frumos şi mai bine decât mi-am putut eu închipui.

Reporter: În ce stă frumuseţea ta?

Dana Ştefănescu: În a vedea lucrurile frumoase din jurul meu. Este clar că este o reflexie a ceea ce este în mine... Văd frumuseţea în orice loc prin care trec şi văd frumuseţea oamenilor, în orice om văd un lucru frumos.

Reporter: Dacă te-ai întâlni cu tine, cea de la 15 ani, EA ar fi mulţumită de tine? Îi mai datorezi ceva?

Dana Ştefănescu: Frumoasă întrebare! Cred că sunt acolo unde am vrut să ajung, îmi place femeia care am devenit în toţi aceşti ani, am muncit cu mine ca să jung aici şi cred ca am ajuns aici pentru că mi-am urmat inima.

Reporter: Cât din cea care eşti acum este rezultatul greşelilor pe care le-ai făcut?

Dana Ştefănescu: Nu ştiu dacă este rezultatul greşelilor, sigur că am făcut greşeli şi am învăţat din asta, dar cred că este mai mult rezultatul alegerilor pe care le-am făcut la un moment dat al vieţii mele. Sigur că m-am şi învinuit, aşa cum face majoritatea dintre noi, dar, când am început să înţeleg lucrurile, le-am acceptat aşa cum sunt şi mi-am spus: „ce-am de făcut în acest moment decât să devin cea care vreau să devin”. Şi asta am făcut.

Reporter: Ce consideri că este extraordinar în viaţa ta?

Dana Ştefănescu: Extraordinar...în primul rând că am o fetiţă care este minunată şi care este sigur cel mai mare fan al meu, al muncii pe care o fac, dar în acelaşi timp este şi cel mai bun critic al meu. Dar dincolo de asta, fac ceea ce îmi place şi ceea ce simt şi cred că asta este cel mai important. Să-ţi urmezi calea aşa cum simţi, dincolo de rigorile societăţii. Să fii tu cel care vrei să fii, să te crezi tu pe tine.

Reporter: Care este miracolul vieţii tale, dacă a existat vreunul?

Dana Ştefănescu: Ooo, au existat multe, foarte multe miracole. Trebuie doar să fim atenţi la ele pentru că ele sunt permanent. Cel puţin eu găsesc un miracol în fiecare răsărit de soare, găsesc un miracol în fiecare apus, găsesc miracole în felul în care se întâmplă lucrurile, trebuie doar să fii atent şi trebuie să le observi şi să te bucuri de fiecare moment, să fii conştient, că despre asta este vorba de fapt.

Reporter: Care este cea mai mare şansă pe care ai primit-o de la viaţă?

Dana Ştefănescu: Cred că curajul de a mă reinventa. Pentru că am avut o activitate de 24 de ani într-un domeniu care nu are nicio legătură cu ceea ce fac eu astăzi, cu domeniul artistic, şi că m-am lăsat să-mi descopăr acest har pe care l-am primit. Este magic ca oamenii să se regăsească în acele imagini, să simtă că sunt acolo, pe străduţa aia plină de frunze, că tot este toamnă, şi să-mi spună că sunt cei mai fericiţi când văd fotografiile mele, asta este un lucru extraordinar. Să poţi să dai stări de spirit oamenilor, să fii în folosul oamenilor, pentru că practic eşti în folosul lor când ei văd fotografiile tale şi se simt într-un anumit fel.

Reporter: Care este cea mai frumoasă zi pe care ai trăit-o în carieră, în ceea ce faci acum, nu mă refer la partea de avocatură.

Dana Ştefănescu: Păi, indubitabil, cea mai fericită zi a mea a fost când o fotografie de iarnă de la „Caru’ cu bere”, pe care eu am realizat-o iarna, a făcut înconjurul lumii. Şi, în acea zi, am primit sute de mesaje de la oameni din toate colţurile lumii, în care îmi spuneau că poza este de poveste. Mă întrebau unde a fost realizată această fotografie pentru că nimeni nu ştia unde se află Bucureştiul. Le spuneam că este Capitala României şi că este un oraş extraordinar de frumos. Şi-mi spuneau: „vom veni la anul în concediu, nu ştiam de acest loc, dar vom veni!” Au venit! Mi-au scris, mi-au trimis fotografii ! I-am întrebat: „cum vedeţi voi Bucureştiul, acum că aţi ajuns, şi mi-au spus că este fascinant! Şi asta mi se pare extraordinar: că oameni din afara ţării vin şi văd frumuseţea pe care eu o văd în acest oras, care ştim cu toţii că este foarte controversat. Cu Bucureştiul ai două variante: ori îl urăşti, ori îl iubeşti! Şi cred că eu când realizez aceste fotografii, el simte (oraşul) asta, simte pasiunea cu care eu îl iubesc, cu care eu realizez fiecare fotografie, şi asta îmi întoarce înapoi, aceeaşi iubire de frumos. Dar clar, pentru că mă întorc la întrebarea ta, acela a fost momentul de maximă recunoştinţă pentru ceea ce mi se întampla, pentru că realizam fotografii de două luni de zile când mi s-a întamplat acest lucru. Şi, într-adevar, acea fotografie este o fotografie de poveste, e ca o pictură, într-adevar.

Reporter: Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţa personală?

Dana Ştefănescu: Când s-a născut fetiţa mea. Este un sentiment, acela de a fi mamă, minunat! Dincolo de orice realizare profesională! Aceea a fost ziua cea mai minunată din viaţa mea. Când am simţit-o în braţele mele.

Reporter: Care sunt oamenii cei mai importanţi din viaţa ta şi de ce?

Dana Ştefănescu: Sunt oamenii care mă ajută să evoluez atât spiritual cât şi în ceea ce fac, pentru ca este foarte important ca oamenii cu care vii în contact să îţi arate şi ei cum văd lucrurile în felul lor. Şi tu să poţi să te inspiri din orice cuvânt, din orice idee pe care ei o au. Sunt oamenii care m-au sprijinit şi care au rămas alături de mine chiar atunci când lucrurile păreau să stea pe loc, pentru că nu tot timpul a fost o evoluţie, şi sunt recunoscătoare pentru aceşti oameni şi mă rog în fiecare zi pentru astfel de oameni în viaţa mea.

Reporter: Ce înseamnă familia pentru tine?

Dana Ştefănescu: Familia...fetiţa mea este familia mea şi ea este primul susţinător al meu şi cel mai bun critic şi cea care mă face să am puterea de a merge mai departe. Şi dacă am o zi proastă, ea îmi spune: „mami ridică-te, eşti puternică şi poţi să faci orice!”. Şi, din momentul acela, prind aripi.

Reporter: Cum ţi-a venit ideea proiectului foto „Prin Bucureştiul meu”? Ce legătură a fost cu profesia dinainte, cu viaţa ta, care a fost declicul ?

Dana Ştefănescu: Da... Am primit foarte multe semne, sunt atentă la semne, să plec din acea latură, din avocatură. Şi-am zis: Ok, plec, dar trebuie Doamne, să-mi arăţi care este drumul meu în viaţă şi am plecat de acolo, am început să colind Bucureştiul, să văd ce locuri minunate sunt în acest oraş şi, probabil că vedeam asta dintotdeauna cu ochii, dar în momentul în care am avut curaj să ridic camera şi să fotografiez acele locuri şi le-am postat pe reţelele de socializare, foarte mulţi oameni din zona artei m-au încurajat să continui. A fost...cum ai zis şi tu... ce rol au oamenii... Ăsta este rolul oamenilor: de a susţine, de a-ţi arăta la un moment dat, când poate nu ştii care e drumul tău, să-ţi arate: „mergi pe drumul ăsta că faci bine ce faci, că faci lucrurile înt-un alt fel, un fel al tău personal, original”. Şi asta te face să mergi mai departe, să ai puterea să continui şi să găseşti tot timpul noi moduri de a ajunge acolo unde simţi că vrei să ajungi, adică foarte sus în tot ceea ce întreprinzi, să evoluezi. Ajungi la nişte rezultate care te uimesc până şi pe tine! Eu mă uit la multe fotografii şi mă intreb: Oare eu le-am făcut? Ăsta este sentimentul, mi se par ireale, mi se par că mă duc într-o zonă dincolo de real. O lumină care tot timpul apare în aceste fotografii.

Reporter: Ce nelinişti ai avut legat de siguranţa vieţii de zi cu zi, plecai dintr-o meserie care îţi asigura traiul, un confort, pentru ceva ce nu ştiai dacă îţi va asigura mai departe acest confort.

Dana Ştefănescu: Sigur. Şi am plecat dintr-un loc în care aveam mai mult decât necesarul traiului de zi cu zi. De asta spun că am avut norocul, am avut puterea de a depăşi acea zonă de confort, pentru că, bineînţeles, m-am gândit, am un copil acasă, trebuie hrănit, trebuie avut grijă de el, dar mi-am spus: dacă aici nu mă mai împlineşte, înseamnă că trebuie să existe ceva mai bun! Şi într-adevăr lucrurile aşa s-au aranjat, chiar dacă nu de la început. Dar, uşor, uşor, pentru că toate aceste fotografii ale mele au fost apreciate, am început să vând tablouri şi asta continui să fac şi astăzi. Şi sunt convinsă că voi vinde din ce în ce mai mult pentru că sunt tot mai mulţi oameni care îşi doresc să achiziţioneze tablouri. Şi de asta spun, când ţi se dă un har să mergi pe un alt drum ţi se dau şi oamenii potriviţi, ţi se deschid toate drumurile chiar dacă aparent pare că eşti într-un blocaj şi nu vezi cum se vor aranja lucrurile. Ele se aranjează aşa cum trebuie şi la timpul potrivit. Când eşti pregătit să primeşti absolut tot ceea ce-ţi este dat ţie.

Reporter: Ce ai pierdut şi ce ai câştigat urmând acest drum?

Dana Ştefănescu: Cred că n-am pierdut nimic, am avut numai de câştigat. Am avut de câştigat pentru că am reuşit a doua oară, reuşisem în avocatură şi reuşisem acum într-o altă latură, artistică. Cred că am câştigat mult mai multă încredere în mine, deşi pare paradoxal. Fiind avocat, evident că ai o încredere în tine, că vorbeşti în faţa unei întregi săli de auditoriu, dar este un alt fel de încredere în tine, o încredere în tine a faptului că poţi orice. Dacă îţi doreşti să jungi ceva sau cineva, chiar poţi. Noi ne creăm propria viaţă. Ceea ce este în noi, asta reflectăm în exterior. Ceea ce dăm, asta primim.

Reporter: Unde şi cum te vezi peste 10 ani?

Dana Ştefănescu: Sunt deschisă la orice fel de oportunităţi, la orice fel de a descoperi sau redescoperi alte daruri, pentru că sunt convinsă că nu este singurul har sau dar care mi s-a dat. Dar, în ceea ce priveşte fotografia, pentru că la momentul ăsta doar despre ea pot să vorbesc, mă văd facând expoziţii în străinătate, pentru că deja vin de acolo propuneri. Îmi doresc să ajung acolo şi-mi doresc ca fotografiile mele să fie cunoscute în toată lumea pentru că este vorba de munca mea, de ce transmit fotografiile mele şi este firesc să-ţi doreşti ca aceste fotografii să ajungă în cât mai multe case din toată lumea.

Reporter: Ai avut o meserie în care o femeie răzbate greu, ai intrat în alta în care ca femeie se răzbate greu. Ce experienţe ai trăit, cum comentezi?

Dana Ştefănescu: Cred că sunt un om norocos, o repet, pentru că în momentul în care am început să lucrez, să fac fotografii, au venit spre mine fotografi renumiţi, profesionişti, şi îmi lăudau munca. La început am crezut că o fac ironic, sincer. Şi le-am spus: „dacă vrei să faci lucrul asta, e problema ta, eu nu mă consider un fotograf celebru, fac lucrurile astea pentru că aşa le simt” şi ei îmi spuneau „ nu, nu, nu, tu n-ai înţeles, faci lucruri pe care noi nu le facem sau vezi lucruri pe care noi nu le vedem deşi am urmat o şcoală”. Eu nici acum nu am făcut niciun curs de fotografie. Şi, în acelasi timp, tot ei m-au sfătuit să nu fac acest curs de foto pentru că fotografiile mele sunt, cei care se pricep spun, unice. Dar cum mi-ai spus, m-am gandit şi eu întâi că este o lume a bărbaţilor dar probabil că au simţit faptul că eu acest lucru îl fac din pasiune şi cu iubire şi că n-aş fi, practic. nicio concurenţă, sau...nu ştiu, habar nu am, dar au venit spre mine cu drag, chiar cu drag au venit şi sunt alături de mine în continare.

Reporter: Ce înseamna România pentru tine?

Dana Ştefănescu: Mi se pare o ţară ...este o ţară minunată, este..... N-aş pleca de aici. Consider că, dacă m-am născut în această ţară, m-am născut cu un scop în această ţară. Sigur că îmi place să merg şi să vizitez în altă parte. Un lucru mă doare, faptul că nu se pune accent pe istoria noastră, adică pe arhitectură, ca să spunem aşa, eu asta fac, realizez fotografii şi mă întristează când văd clădiri vechi neîntreţinute, care dau să cadă tencuiala, sau observ case de patrimoniu care au o placuţă la un moment dat şi spune „această casă se va demola” şi încerci să tragi nişte semnale de alarmă şi nimănui nu-i pasă. Şi după aceea, acele case se dărâmă şi construim blocuri sau magazine sau ... lucrul ăsta mă doare într-adevăr. Dar ca ţară, avem o ţară minunată, iubesc ţara asta! Aşa cum iubesc şi Bucureştiul, consider că avem tot ce ne trebuie, numai ca noi, fiecare individ în parte, să facem ceva pentru aceasta ţară. Să nu aşteptăm tot timpul să facă alţii, să facem noi, fiecare. Dacă fiecare ar face ceva, sunt sigură că la un moment dat lucrurile s-ar rezolva şi din punctul acesta de vedere, să ne ...să ducem mai departe această istorie şi locurile astea minunate pe care le avem.

Reporter: Cum vezi, cum îţi imaginezi Romania peste 10 ani?

Dana Ştefănescu: Frumoasă întrebare.. Da, mi-o imaginez din ce în ce mai frumoasă. Oricum, schimbări se fac în fiecare zi, trebuie doar să nu vrei să le vezi. Sigur, poate nu în ritmul în care ne-am dori noi, dar evoluăm, e evident, şi la nivel de ţară. Şi sper într-o reconstrucţie a clădirilor începând cu Bucureştiul, pentru că este Capitala noastră, dar o reconstrucţie a tuturor oraşelor, pentru că am fost şi am fotografiat Sibiul, am fotografiat Braşovul , am fotografiat Timişoara, am fotografiat Constanţa, sunt nişte locuri de poveste dar toate sunt aproape nişte ruine. Eu simt frumuseţea acelor locuri, trecute este adevărat, şi în imaginile mele par altfel. Toată lumea îmi spune, locuiesc în Constanţa, m-am născut aici, în fotografiile tale totul arată altfel, dar sper într-o zi în care toată lumea să vadă aceste lucruri şi toată lumea să le aprecieze .

Reporter: Unde vezi viitorul copilului tău?

Dana Ştefănescu: Sigur că este alegerea ei unde va dori să trăiască şi unde va vrea să facă lucruri, dar m-aş bucura să rămână aici şi să construiască alături de mine şi alături de alţi oameni această ţară. Pentru că, dacă aşa, fiecare plecăm câte unul, câte unul, câte unul, ce se va alege din această ţară? Ea are acest lucru de la mine, aceste valori, o încurajez. Sigur, la timpul în care va trebui să ia o decizie, o voi încuraja şi o voi sprijini indiferent de ce va alege dar m-aş bucura să rămână aici, să pună umărul la tot ce se construieşte în această ţară.

Reporter: Ce te-ar face atât de fericita încât să spui: Clipă, opreşte-te?

Dana Ştefănescu: Cred că aş putea să spun lucrul ăsta chiar şi azi. Sunt acolo unde îmi doresc, fac lucrul care îmi place, sunt deschisă pentru orice, adică nu găsesc că doar fotografia este unicul lucru pe care l-aş putea face, cred că pot să fac foarte multe lucruri şi cred că cel mai important este să fii conştient de clipa prezentă. Şi acum eu sunt recunoscătoare că sunt aici cu tine şi că pot să vorbesc despre lucrurile pe care eu le-am realizat până la această vârstă.