13 februarie, Ziua Mondială a Radioului: istoria „primei reţele de socializare”

"Radio? Este prima reţea socială din istorie”, aşa îl defineşte un profesor american. Pe 13 februarie, în urmă cu 76 de ani, a fost difuzată prima emisiune a Radio ONU. Din 2012, pentru a marca acel moment istoric, Naţiunile Unite au decis să instituie Ziua Mondială a Radioului.

Secretul longevităţii sale „stă în simplitatea sa, este o tehnologie elementară care îi permite să fie folosită chiar şi în zone îndepărtate ale lumii prin conectarea comunităţilor în diferite scopuri”. 

De la radiaţii electromagnetice la radio

Tehnologia din spatele radioului este rezultatul cercetărilor independente de-a lungul timpului, cum ar fi studiile pentru construirea telegrafului, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Unii oameni de ştiinţă descoperiseră existenţa undelor radio care circulă în aer şi care pot fi interceptate cu instrumente speciale.

Punctul de cotitură i se datorează lui James Clerk Maxwell, teoreticianul scoţian al electromagnetismului, şi lui Heinrich Rudolf Hertz, fizician german care a experimentat pentru prima dată existenţa radiaţiilor electromagnetice.

Descoperirea a atras astfel atenţia altor doi fizicieni care, deşi nu împreună, au început să lucreze la acelaşi proiect. Unul a fost italianul Guglielmo Marconi, celălalt - rusul Aleksandr Stepanovic Popov. Deşi Marconi a fost singurul care a brevetat radioul, pe 5 martie 1896, la Londra, oraşul în care hotărâse să se mute, pentru a-şi perfecţiona studiile.

Având în vedere reticenţa vremii, valabilitatea descoperirii a fost stabilită doar atunci când semnalul a reuşit să ajungă peste ocean, în timp ce Marconi a primit, în 1909, Premiul Nobel pentru Fizică. Odată cu venirea internetului, radiourile web s-au înmulţit.