210 copii victime ale exploatării prin muncă în România. Cei mai mici au între 1 şi 2 ani

Conform World Vision România, România rămâne o ţară sursă pentru traficarea victimelor în scopul exploatării sexuale şi a exploatării prin muncă forţată.

Anul trecut, în Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie a identificat 210 de victime copii. În mediul urban, au fost raportate 100 de cazuri şi 110 de cazuri raportate în mediul rural. Analizând distribuţia pe gen, se observă o predominanţă a băieţilor, cu 115 cazuri, faţă de 95 de cazuri pentru fete.

Distribuţia pe grupe de vârstă arată o situaţie alarmantă: copiii cu vârste între 1 şi 2 ani sunt raportaţi în 21 de cazuri, iar cei între 3 şi 6 ani în 39 de cazuri, ceea ce sugerează că şi cei mai mici dintre copii sunt expuşi riscurilor de exploatare.

De asemenea, în categoria 7-9 ani sunt 32 de cazuri, iar la copiii între 10 şi 13 ani se înregistrează cel mai mare număr de cazuri (61), indicând că preadolescenţii sunt cei mai susceptibili la munca forţată. Nu în ultimul rând, copiii cu vârste între 14 şi 17 ani sunt implicaţi în 48 de cazuri.

Cei mai vulnerabili copii sunt cei care se află în plasament, care beneficiază de servicii sociale, provin din familii disfuncţionale sau se confruntă cu sărăcie extremă. Cei mai mulţi minori traficaţi au niveluri scăzute de educaţie, deoarece au abandonat învăţământul formal din cauza circumstanţelor dificile de viaţă.

O altă formă de vulnerabilitate o reprezintă exploatarea copiilor prin munca în gospodărie. Deşi nu constituie o categorie în sine, copii, în special cei proveniţi din medii defavorizate, sunt implicaţi adesea în munca gospodărească, sacrificându-şi educaţia. Această situaţie este percepută frecvent ca o normă în anumite comunităţi, deşi ar trebui considerată o formă de abuz.

37% dintre adolescenţi lipsesc de la şcoală pentru că trebuie să lucreze în gospodărie. Media zilnică de lucru este de două ore, ceea ce combinat cu programul de şcoală, navetă şi teme încarcă extrem de mult programul adolescenţilor: 46% dintre ei acuză oboseală din cauza faptului că muncesc, la câmp, în gospodărie şi pentru creşterea animalelor.

Alături de sărăcie, lipsa de atractivitate a şcolii reprezintă o altă cauză a abandonului şcolar din mediul rural. Aproape jumătate (47%) dintre adolescenţi spun că nu le place şcoala niciodată sau le place doar uneori.

„România are o legislaţie complexă care să protejeze copiii de exploatarea economică şi de munci grele. Cu toate acestea, fenomenul rămâne foarte puţin recunoscut şi, în continuare, subraportat. Mai mult decât atât, procentul copiilor care muncesc în gospodărie în detrimentul educaţiei este realmente îngrijorător. Datele indică faptul că în mediul rural există mai mulţi copii care muncesc comparativ cu cei din mediul urban, în special în activităţi agricole, în gospodării şi la îngrijirea animalelor”, spune Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

Alte categorii sociale vulnerabile

Alte categorii sociale vulnerabile sunt grupurile discriminate etnic, social sau cultural care provin din comunităţi marginalizate şi excluse, persoanele migrante care nu au un statut legal, tinerii aflaţi în tranziţie către maturitate (adolescenţi), etc.

Conform unui studiu al organizaţiei menţionate, pentru aproape jumătate (47%) dintre adolescenţi, una dintre priorităţi este să fie pe banii lor. Cu toate acestea, fiind insuficient ascultaţi şi informaţi, tineri nu îşi cunosc drepturile şi nici riscurile la care se expun: mai mult de jumătate (54%) dintre copiii declară că nu au fost consultaţi nici măcar o dată cu privire la deciziile care îi afectează în mod direct.

Unul din 2 copii nu este implicat în luarea unei decizii şi doar 2% dintre copii au fost consultaţi de către autorităţi publice locale. Această absenţă a sprijinului duce la formarea unor tineri care ajung, în căutarea unui loc de muncă, să accepte condiţii inadecvate şi abuzive, având în faţă angajatori care nu le respectă drepturile, respectiv, în risc de exploatare prin muncă.