25 octombrie - Ziua Armatei României

Sărbătorim pe 25 octombrie Ziua Armatei României, simbol al eliberării şi reîntregirii teritoriului naţional în Al Doilea Război Mondial.

La 25 octombrie 1944, militarii români şi cei sovietici reuşesc, prin cucerirea oraşului Carei şi atingerea vechii frontiere româno-maghiare, în apropierea satului Urziceni, încheierea acţiunii de eliberare a Ardealului de Nord, reîntregirea cu Transilvania şi curăţarea întregului teritoriu de trupele naziste.

În campaniile celui de Al Doilea Război Mondial, efortul de război al Armatei Române a implicat dislocarea pe front a aproximativ 540.000 de militari, dintre care peste 90.000 şi-au pierdut viaţa, aproape 60.000 au fost daţi dispăruţi, iar peste 330.000 au fost răniţi în luptă, arată MApN.

Chiar dacă astăzi se vorbeşte de eliberarea „ultimei brazde de pământ românesc” situaţia la acel moment a fost puţin diferită. În primul rând, toate teritoriile eliberate au intrat în administrarea militară sovietică, iar despre eliberarea regiunilor Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, pentru care românii au şi intrat în război, nici nu se punea problema.

Până la venirea comuniştilor, Armata României nu a avut o zi a ei, deoarece militarii erau omagiaţi de Ziua Eroilor

După încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, Ziua Armatei Române a fost stabilită, pentru prima dată, prin Decretul 125 din 20 iulie 1951, pentru 2 octombrie, dată legată de anul 1943, când Stalin a aprobat constituirea, pe teritoriul URSS, a Diviziei de voluntari „Tudor Vladimirescu”. Din 1959, după retragerea armatei sovietice, comuniştii români au ales data de 25 octombrie pentru Ziua Armatei, prin Decretul 381 din 1 octombrie 1959, arată istoricul şi jurnalistul colonel Florin Şperlea.

Tocmai din această cauză, după Revoluţia din 1989, au fost discuţii în spaţiul public privind semnificaţia şi chiar schimbarea Zilei Armatei în altă dată decât 25 octombrie.

Ziua Armatei coincidea cu Ziua Regelui Mihai I

O altă controversă este legată de faptul că Ziua Armatei coincide cu Ziua Regelui Mihai I şi este chiar o enigmă cum comuniştii au acceptat acest lucru.

Theodor Paleologu, de exemplu, declara pe 25 octombrie 2019 că „Ziua Armatei şi Ziua Regelui Mihai sunt indisolubil legate.” Cu toate acestea, istoricul militar colonel în rezervă Ion Giurcă a declarat pentru Monitorul Apărării şi Securităţii că nu au fost găsite în arhive documente care să dovedească o legătură a victoriei din 25 octombrie 1944 cu Ziua Regelui Mihai I.

Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia, şi a domnit ca Rege al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947 şi a decedat la 5 decembrie 2017, la reşedinţa privată din Elveţia.

Chiar dacă se spune că generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a Române, care a condus eliberarea Ardealului de Nord, ar fi dedicat victoria Regelui Mihai I, în ordinul de zi semnat imediat după eliberarea ţării, se specifica doar: „Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul. (...) Încrezători în destinul neamului şi luând pildă de la cei ce au pus patria mai presus decât viaţa, continuăm lupta strâns uniţi în jurul steagului şi tronului”.

O propunere pentru Ziua Armatei este victoria de la Mărăşeşti, la 6 august 1917

Istoricul şi jurnalistul militar colonel Florin Şperlea precizează, în articolul 25 Octombrie, avatarurile unei sărbători militare, că „discuţiile, în centrul cărora s-au aflat mai multe propuneri pentru schimbarea acestei zile (una din sugestiile care s-au bucurat de o largă susţinere fiind ziua victoriei de la Mărăşeşti, la 6 august 1917), plecau de la o realitate istorică ignorată până atunci din motive lesne de înţeles: cum se putea vorbi de eliberarea „ultimei palme” de pământ românesc, la 25 octombrie 1944, în condiţiile în care teritoriul pentru care luptaseră ostaşii români trecuse, arbitrar, sub administraţie militară sovietică (până la 9 martie 1945), iar Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, teritoriile pentru care România intrase în Al Doilea Război Mondial, se aflau în continuare sub ocupaţie sovietică?”

Când vine vorba de sărbătorirea Zilei Armatei, principalele ceremonii au loc la Monumentul Eroilor din faţa Universităţii Naţionale de Apărare, care, însă, îi omagiază doar militarii căzuţi în campania din vest.

„Semnificativ, poate, este şi faptul că Monumentul Eroilor din faţa fostei Şcoli Superioare de Război, astăzi Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, ridicat în 1957, continuă, la 30 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, să fie locul în care se depun coroane de flori cu diferite prilejuri comemorative, dar inscripţia de pe soclu rămâne una elogioasă exclusiv pentru cei căzuţi în luptele armatei române împotriva Germaniei naziste, în anii 1944-1945,” consideră Florin Şperlea.

Propunerea pentru Ziua Armatei la 6 august 1917, victoria de la Mărăşeşti, are noimă deoarece atunci a fost pusă în practică lozinca nemuritoare „Pe aici nu se trece” şi a contribuit la realizarea României Mari. Conform istoricului Manuel Stănescu, victoria românilor „a fost un miracol. Chiar a fost. El s-a datorat mai multor factori. A salvat existenţa României şi ne-a dat un imens avantaj moral la Conferinţa de Pace.”

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor arată că Armata României a suferit  pierderi grele în Primul Război Mondial: 330.000 de militari au căzut în lupte sau seceraţi de boli, dintre care 85.000 (ofiţeri şi soldaţi), căzuţi pe câmpul de luptă, la care se adăugau circa 155.000 (de ofiţeri şi trupă), morţi dintre răniţii şi bolnavii din spitale, 60.000 ofiţeri şi trupă morţi din rândul prizonierilor.

O altă propunere pentru Ziua Armatei este legată de voievodul Alexandru Ioan Cuza

Reformele realizate de Cuza au dus la modernizarea şi înarmarea forţelor militare şi formarea principalelor comandamente şi unităţi militare, inclusiv a Statului Major al Apărării, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 din 12 noiembrie 1859, când a fost înfiinţat un Corp de stat major general al Armatei Principatelor Unite, dependent în atribuţiunile sale de ministerele de Război, existente în fiecare principat.

Una dintre cele mai importante decizii luate pentru crearea unei armate unitare a fost înfiinţarea Tabărei de la Floreşti, în perioada aprilie-septembrie1859, unde au participat 12.000 de militari organizaţi în 10 batalioane de infanterie de linie, 6 escadroane ele cavalerie, 6 escadroane de dorobanţi, un batalion de grăniceri, două baterii de artilerie şi personal auxiliar.

Principala realizare pe plan organizatoric a rămas decretarea legii de organizare a armatei la finalul anului 1864, dar şi modernizarea unităţilor militare cu

„Epoca domniei lui Al. I. Cuza a reprezentat un hotărâtor moment de cotitură în istoria militară a României moderne. De aceea, îl putem numi pe domnitorul Al. I. Cuza, pe drept cuvînt, ctitorul armatei române moderne,” arată istoricul Petre Abrudan în lucrarea: Alexandru Ioan Cuza – Făuritorul Armatei Moderne