7 ani de la COLECTIV. Doliul real al societăţii şi mirajul îmbunătăţirilor promise de clasa politică. România nu are încă nici măcar un singur centru pentru tratarea marilor arşi
7 ani de Colectiv şi schimbări puţine. Au trecut aproape două mandate parlamentare pline, dar îmbunătăţirile se lasă aşteptate, în timp ce marii arşi suferă sau îşi pierd viaţa. Ce a urmat după tragedie: a căzut un guvern, au fost 7 prim-miniştri, 8 miniştri ai Sănătăţii şi alţii la Justiţie şi MAI. Un fel de tabula rasa la nivel descriptiv, la nivel de nume, dar nu şi de facto.
Duminică, ONG-urile organizează un marş în Bucureşti, cerând dreptate şi schimbări reale.
În rest, oamenii încearcă să vorbească despre problemele din sistem. Dar nu-i ascultă nimeni. Spre exemplu, o profesoară universitară din Bucureşti dă voce problemelor din sistemul universitar în ceea ce priveşte siguranţa în caz de incendii şi alte pericole şi, la 7 ani după Colectiv, vorbeşte despre ce am învăţat din cea mai mare tragedie din ultimii 32 de ani. Aceasta arată că, deşi au trecut atâţia ani de la tragedie, multe instituţii de stat continuă să fie încremenite în timp şi nu au făcut îmbunătăţiri.
O supravieţuitoare a incendiului din Colectiv, Alexandra Furnea, a scris un jurnal – „Jurnalul lui 66. Noaptea în care ars”. Rudele celor care au murit caută (încă) dreptate.