8 martie - Ziua Internaţională a Femeii

Sărbătoarea a fost percepută mult timp drept moment în care erau afirmate drepturile sociale şi politice ale femeilor, precum şi progresele făcute în ceea ce le priveşte.

Apărută într-o vreme a marilor tulburări sociale, Ziua Internaţională a Femeii s-a ales şi cu moştenirea protestului tradiţional şi a activismului politic. În anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din ţările dezvoltate industrial munceau. Slujbele lor, majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice, erau însă supuse discriminării sexuale şi erau plătite mult mai prost decât cele ale bărbaţilor. Au apărut organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas.

Multe dintre schimbările care au apărut în existenţa femeilor au exercitat o presiune majoră asupra restricţiilor politice care le înconjurau. În ţările Europei, în Marea Britanie, America şi ceva mai puţin în Australia, femeile reprezentînd toate nivelele sociale, au început campania pentru obţinerea dreptului de vot.

Unii socialişti au văzut în cererea femeilor de a avea drept de vot o chestiune nu neapărat necesară pentru mişcarea clasei muncitoare, în timp ce alţii, precum nemţoaica Clara Zetkin şi rusoaica Alexandra Kollontai au luptat pentru el cu toate forţele pentru a fi acceptat ca parte absolut indispensabilă a programului socialist. Au fost şi socialişti care au susţinut faptul că era mult mai important să se zbată pentru dreptul de proprietate, de pildă.

În 1903 în Statele Unite, organizaţiile sindicale ale femeilor precum şi femeile care aveau profesii liberale luptatu de asemenea pentru dobîndirea dreptului de vot, punând bazele Ligii Uniunii Sindicale a Femeilor. Erau ani ai greutăţilor şi ai amărăciunii pentru multe femei care erau nevoite să muncească în condiţii improprii sau să stea acasă luptându-se cu sărăcia şi cu violenţa familială.

În 1908, în ultima duminică a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima Zi a Femeilor, cu demonstraţii ample prin care se cerea dreptul de vot, precum şi drepturi politice şi economice pentru femei. În anul următor, peste două mii de persoane au luat parte la adunarea de Ziua Femeilor care a avut loc în Manhattan. De această dată, femeile care lucrau în domeniul confecţiilor au intrat în grevă generală. 30.000 de mii de confecţionere de cămăşi au stat în frigul iernii timp de 13 săptămâni pentru a fi plătite mai bine şi pentru condiţii mai bune de muncă. Liga Uniunii Sindicale a femeilor a plătit cauţiunile pentru grevistele arestate.

În 1910 pe Ziua Femeilor au pus stăpânire socialiştii şi feministele în Statele Unite. În acelaşi an a avut loc la Copenhaga cea de-a doua conferinţă a femeilor socialiste unde s-a propus ca Ziua Femeilor să devină o sărbătoare internaţională, ceea ce s-a şi întâmplat. Clara Zetkin a afirmat atunci că ar trebui stabilită o zi în care femeile să-şi ceară drepturile.

Prima zi Internaţională a Femeii s-a ţinut în 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.

Cea mai memorabilă zi a femeii a fost sărbătorită în martie 1917, în Petrograd (actualul Sankt Petersburg) când femeile au demonstrat pe stradă în 7 martie, protestând faţă de închiderea muncitorilor pe o platformă de armament. Soţiile, fiicele şi mamele acestora, multe dintre ele oprimate ca prostituate, au cerut încetarea acestei umilinţe şi sfârşitul foametei cu care se luptaseră în ultimii trei ani.

Însă Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai târziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei

Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.

Una dintre cele mai înfocate susţinătoare ale drepturilor femeii a fost australianca Jean Devanny care, încă din 1936, nu s-a sfiit să afirme libertatea sexuală a femeii, subiect care la acea vreme, dincolo de faptul că a şocat, era total deplasat. Ea spunea că femeile au acelaşi drept ca şi bărbaţii să se bucure de sex şi asta nu pentru faptul că sexul al fi un prerogativ al bărbaţilor, ci pentru că, de obicei, bărbaţii au experienţe sexuale mult mai plăcute decât cele ale femeilor.

Necesitatea eliberării femeii a dus la dizolvarea unor alianţe şi la formarea unora noi. Au existat adesea tensiuni între grupurile care susţineau diferite curente de opinie, cele mai multe fundamentate pe deosebirile de limbaj sau de vestimentaţie, care ascundeau însă neînţelegeri politice mult mai grave. Criticarea familiei şi sloganuri precum "mai bine moartă decît măritată" şi discuţiile deschise pe tema sexualităţii libere şi a lesbianismului nu au fost privite deloc cu ochi buni de către formaţiunile tradiţionaliste. Provocarea pe care toate acestea o reprezentau pentru femeile care până atunci fuseseră sigure doar de rolul lor de gospodine, a constituit o ameninţare evidentă pentru doamnele mai în vârstă şi mai conservatoare.

Multă vreme, încălcarea drepturilor femeilor a fost neglijată de organizaţiile internaţionale, guverne, grupurile de apărare a drepturilor civice şi presă. Astfel, milioane de fete şi femei din lumea întreagă au continuat să fie victime ale abuzurilor de tot felul, degradante şi chiar mortale.

Una dintre cele mai active organizaţii pentru apărarea drepturilor femeilor este Equality Now, care a punctat cele mai importante dintre problemele cu care ele se confruntă încă în lume: violul, contracepţia şi avortul, tratamentul aplicat femeilor şi discriminarea sexuală, violenţa conjugală, reprezentarea politică, pruncuciderea, hărţuirea sexuală, cliteridectomia şi pornografia.

Rezultatele muncii acestor organizaţii sunt din ce în ce mai vizibile, în primul rând la nivelul legislaţiei.

Au rămas însă multe situaţii în care drepturile femeii sunt încălcate sau tratate ca şi cum nu ar fi existat niciodată.