Absolvenţii de liceu participă într-o măsură mai mică la cursuri de dezvoltare profesională

GfK România a desfăşurat în luna martie 2010 un studiu online pe platforma www.askGfK.ro care a avut ca principal subiect educaţia, mai precis şcolile sau cursurile pe care tinerii educaţi din România le fac pentru aprofundarea unui domeniu sau dezvoltarea lor profesională şi personală. De asemenea, s-a urmărit şi identificarea contribuţiei angajatorilor în dezvoltarea angajaţilor.

Rezultatele cercetării arată că ceva mai mult de o treime dintre tinerii care termină o facultate îşi continuă studiile. Cea mai la îndemână formă educaţională pentru aprofundarea acestora într-un anumit domeniu este masterul (un sfert dintre absolvenţii de facultate), iar cea mai greu accesibilă este un curs MBA (doi la sută dintre cei cu diplomă universitară).

Marea majoritate îşi continuă studiile în maxim primii trei ani după facultate şi aproape jumătate dintre ei, cei mai aplecaţi spre studiu, fac mai mult de o şcoală suplimentară (a doua facultate/cursuri postuniversitare/ master). Tinerii supra-şcoliţi lucrează în companii private, cu mai mult de 50 de angajaţi.

Pasiunea pentru un domeniu şi dorinţa de a deveni un profesionist mai bun sunt principalele motive care îi determină pe tinerii universitari să îşi continue studiile după absolvirea primei facultăţi. Pentru un sfert dintre cei care şi-au aprofundat pregătirea, factorul hotărâtor a fost obţinerea unui serviciu mai bine plătit.

Jumătate dintre tinerii chestionaţi nu au participat la niciun curs de pregătire profesională sau personală în 2009. Altfel, uitându-ne în rândul celor care au participat la astfel de cursuri, putem spune ca cea profesională deţine supremaţia (40 la sută din eşantion). Tinerii caută întotdeauna surse de finanţare a cursurilor de dezvoltare profesională: o treime au făcut aceste cursuri gratis, iar o altă treime a beneficiat de acestea prin intermediul companiilor pentru care lucrează. Un sfert dintre ei şi-au plătit singuri cursurile, relevă studiul citat.

Studiul arată că, în general, companiile investesc mult mai puţin în dezvoltarea personală a angajaţilor şi există un procent mic al celor care au combinat formarea profesională cu cea personală.

Tinerii care au fost interesaţi în 2009 de dezvoltarea personală fie şi-au plătit singuri taxele, fie au aplicat la cursuri care le erau oferite gratis. Cursurile în comunicare sunt cele mai căutate.

Aproape un sfert dintre cei care nu au participat la cursuri de dezvoltare în 2009 au făcut-o în 2008 şi 40 la sută din eşantion nu au participat la niciun curs în 2009 şi 2008. Tinerii care au ultima şcoală absolvită liceul participă într-o măsură mai mică la cursuri de dezvoltare profesională decât cei care au studii universitare. Angajaţii companiilor de stat au participat mai mult la cursuri de dezvoltare profesională decât cei din companiile private.

Există două modalităţi principale prin care organizaţiile ajung să ofere cursuri de dezvoltare profesională angajaţilor lor: apelează la firme specializate din România sau la persoane cu experienţă din interiorul companiei. Investiţia lor s-a orientat în 2009 către top şi middle management. Doar zece la sută din respondenţii care au participat în 2009 la cursuri de dezvoltare în care angajatorul a cotizat financiar cred ca în 2010 angajatorul va plăti pentru un volum mai mare de modalităţi de pregătire profesională.

Atunci când tinerii care au absolvit cel puţin un liceu se gândesc să investească personal în formarea lor, aleg cursurile în principal după tematică şi certificarea obţinută la sfârşit, iar patronii sunt cei mai sensibili la preţ.

În ceea ce priveşte evaluarea educaţiei suplimentare din punct de vedere al beneficiilor aduse, percepţia este diferită, în funcţie de statutul actual în câmpul muncii al celui care s-a preocupat de educaţia sa şi formarea ulterioară în plan profesional şi personal.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 600 de respondenţi între 18 şi 44 ani din mediul urban care au absolvit un liceu sau facultate. Eşantionul este reprezentativ pentru populaţia ţintă, cu o eroarea maximă de patru la sută.