Academia Română: "Puşca şi cureaua lată" e o melodie ce aparţine folclorului

La Tribunalul Cluj a avut loc, joi, ultimul termen în procesul deschis de un rapsod din Mureş, Mircea Simionca, împotriva cântăreţilor Traian Ilea şi Valeria Ilea Codoreanu, în care acesta revendică drepturile de autor pentru piesa "Când eram tânăr fecior", cunoscută sub titlul "Puşca şi cureaua lată".

Septimiu Puţ, avocatul soţilor Ilea, a declarat corespondentului MEDIAFAX că la termenul de joi a sosit un nou răspuns de la Academia Română, la solicitarea Tribunalului Cluj, în care se arată că piesa aflată în litigiu, "Puşca şi cureaua lată", aparţine folclorului de consum şi nu poate avea nimeni drept de autor asupra ei.

Puţ a spus că reprezentanţii Academiei Române au mai analizat cele două piese, "Când eram tânăr fecior", a lui Mircea Simionca, şi "Puşca şi cureaua lată" a soţilor Ilea, şi au stabilit că acestea aparţin folclorului comun şi nu se poate spune că aparţin cuiva anume.

"S-a primit acelaşi răspuns de la Academia Română, doar că răspunsul este mai bine argumentat, de patru profesori specialişti în folclor. Cert este că piesa consacrată şi cunoscută de toată lumea «Puşca şi cureaua lată» a soţilor Ilea nu a fost copiată", a spus Septimiu Puţ.

Tribunalul Cluj se va pronunţa în 11 noiembrie în acest dosar.

Procesul în care Mircea Simionca revendică în instanţă drepturile de autor pentru piesa "Când eram tânăr fecior", cunoscută sub titlul "Puşca şi cureaua lată", este judecat la Cluj după ce Tribunalul Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale.

Procesul a fost intentat, în urmă cu câteva luni, de rapsodul Mircea Simionca, din comuna mureşeană Vătava, cântăreţilor Traian Ilea şi Valeria Ilea Codoreanu, pentru drepturile de autor asupra melodiei "Când eram tânăr fecior", cunoscută sub denumirea "Puşca şi cureaua lată". În plângerea depusă la dosarul 1.137/102/2009, rapsodul Mircea Simionca a cerut recunoaşterea dreptului de autor asupra piesei "Puşca şi cureaua lată" şi despăgubiri de 100.000 de lei, susţinânând că el a lansat-o încă din 2002.

Totodată, Simionca solicită instanţei să dispună încetarea producţiei şi încetarea difuzării înregistrărilor în care apare piesa, distrugerea suporturilor materiale cu înregistrări şi scoaterea din circuitul comercial a înregistrărilor.

Simionca susţine că a adaptat versurile sale, inspirate de bunicul său, care a fost vânător, la o melodie pe care a auzit-o de la un instrumentist din Maramureş.

În întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de Traian Ilea şi Valeria Ilea Codoreanu, aceştia afirmă că piesa nu intră sub incidenţa legii dreptului de autor pentru că face parte din folclorul românesc şi ca atare circulă liber, cerând respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Ei spun că înainte de lansarea de pe Etno TV, din 2005, au cântat-o de mai multe ori la nunţi.

La termenul din 13 mai, a fost prezentat un răspuns primit de la Academia Română, la solicitarea instanţei. În acest răspuns se arăta că piesele "Puşca şi cureaua lată" şi "Când eram tânăr fecior" fac parte din categoria muzicii populare de consum şi că în asemenea situaţii nu se poate discuta despre drepturi de autor, ci doar despre drept de interpretare.

La termenul din 10 iunie, avocatul lui Simionca a cerut ca Institutul de Etnografie, care aparţine de Academia Română, să stabilească dacă piesa a apărut până acum în vreo culegere de folclor şi pe ce arie geografică este răspândit cântecul. Cererea a venit după ce, la termenul precedent, reprezentanţii Academiei Române au răspuns la solicitarea instanţei de judecată arătând că ambele piese fac parte din foclor, fiind un gen comun de cântece de petrecere pentru care nu se pot pretinde drepturi de autor.

La termenul din 9 septembrie, Tribunalul Cluj a cerut lămuriri suplimentare Academiei Române în acest caz. La acest termen, Tribunalul Cluj a decis să trimită o adresă Institutului de Folclor al Academiei Române prin care se solicita explicitarea răspunsului primit de instanţă în legătură cu piesa "Puşca şi cureaua lată".

Septimiu Puţ, avocatul soţilor Ilea, a spus că Academia a arătat instanţei că răspunsul trimis nu a fost dat de specialişti în folclor şi că instanţa ar trebui să se adreseze unor folclorişti sau altor specialişti pentru o expertiză adecvată.

"În legătură cu acest răspuns instanţa a solicitat lămuriri suplimentare şi, în acelaşi timp, la cererea ambelor părţi, instanţa a trimis o adresă Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pentru a întreba dacă Uniunea ar putea efectua o expertiză în privinţa cântecului aflat în litigiu", a spus el.