Prima pagină » Social » Ce rămâne în urma războiului. Spitalele ucrainiene sunt pline de copii şi tineri cu membre amputate

Ce rămâne în urma războiului. Spitalele ucrainiene sunt pline de copii şi tineri cu membre amputate

Ce rămâne în urma războiului. Spitalele ucrainiene sunt pline de copii şi tineri cu membre amputate
Galerie Foto 6
Simona Chirciu
21 mai 2022, 15:23, Social
Fotojurnalistul Emilio Morenatti, câştigător al Premiului Pulitzer, şi-a pierdut piciorul stâng acum 13 ani, când transmitea din războiul din Afganistan.
 
În ultimele două luni, a vizitat spitalele din Ucraina în căutare de poveşti şi „realităţi” ale oamenilor care au supravieţuit atacurilor ruse.
 
Mulţi sunt copii, tineri, cu visuri şi abilităţi ce le-au fost răpite de război. Însă dorinţa de a trăi este puternică, deşi momentan, sunt în şoc şi, cum este şi normal, le este greu să accepte că şi-au pierdut părţi din corp. Dincolo de durerea fizică, este cea emoţională, mulţi dintre ei şi-au pierdut rude şi prieteni.

Destine frânte. Yana, 11 ani: „Uneori cred că e aievea. Îmi doresc să mai pot alerga”

Yana Stepanenko (11 ani) a fost rănită pe 8 aprilie, în Kramatorsk. Se afla acolo alături de fratele ei geaman şi mama acestora, care îi creştea singură de şapte ani, de când soţul i-a murit. Trebuiau să plece cu un tren. Gara a fost însă lovită de rachete. 
 
„Mamă, eu mor!”, a strigat Yana. Şi ea, şi mama ei, au avut răni cumplite. Micuţa şi-a pierdut ambele picioare. Mama ei, un picior. Băiatul a fost rănit, dar s-a recuperat. Aleargă pe holurile spitalului şi aduce surorii şi mamei mâncare şi fotolii rulante. 
 
 
Oksana Balandina (23 de ani) este cărată în braţe de soţul său, într-un spital din Lviv. Tânăra şi-a pierdut ambele picioare şi patru degete de la mâna stângă pe 27 martie, când o rachetă înfiptă în pământ, lângă ea, a explodat.
 
„A fost o explozie. Apoi nu mi-am mai simţit picioarele. Încercam să privesc în jur şi nu îmi mai vedeam picioarele – doar oase, piele şi sânge”, spune Oksana.
 
Olena Viter, dintr-un sat de lângă Kiev, şi-a pierdut piciorul stâng dar şi fiul (Ivan, 14 ani) într-un bombardament. 
Soţul ei l-a îngropat alături de un alt băiat ucis în aceeaşi explozie, în grădina lor. „Cum voi putea trăi fără Ivan? Va rămâne mereu în inima mea”, spune Olena.