Achitarea celor 25 de inculpaţi în Dosarul Ţăndărei: Lipsa victimelor a îngreunat ancheta. „Nu se puteau face condamnări sub presiunea mediatică”

• Peste 160 de copii romi au fost găsiţi la cerşit în Marea Britanie, iar din informaţiile obţinute de anchetatori rezultă faptul că cei mici erau traficaţi de inculpaţi

• Autorităţile nu au găsit dovezi clare din care să rezulte faptul că inculpaţii racolau şi transportau copii de entie romă în Vestul Europei

• Magistraţii români recunosc însă faptul că o parte din copii au fost prinşi de autorităţile britanice comiţând infracţiuni stradale

• Cei 25 de inculpaţi din dosarul Ţăndărei au fost achitaţi definitiv, în luna decembrie a anului 2019

Potrivit deciziei luate în fond de Tribunalul Harghita, în rechizitoriul cazului Ţăndărei se arată că în perioada 2002 – 2006, inculpatul F.F. era persoana care organiza plecările copiilor din ţară, unii dintre ei, care nu erau însoţiţi de părinţi având documente de călătorie sau declaraţii notariale false. Tot el ar fi fost în complicitate cu reprezentanţi ai Poliţiei de Frontieră.

Cu toate acestea, martorii audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei nu au confirmat acest fapt.

„Lipsa părţilor vătămate a îngreunat nu doar cercetarea judecătorească, dar şi aşezarea acuzării pe un sprijin probatoriu solid având în vedere că tratamentul la care se presupune că au fost supuse victimele ţine de esenţa unei astfel de infracţiuni de trafic de persoane. S-a arătat că o analiză care să ducă la angajarea răspunderi penale nu poate fi efectuată făcând abstracţie de persoana victimei. O parte considerabilă dintre martorii audiaţi confirmă că au efectuat călătorii în ţări ca Spania sau Marea Britanie, de regulă, cu mijloace de transport cu o capacitate de 9 sau mai multe persoane. Deşi se reţine complicitatea unor lucrători vamali la scoaterea copiilor din ţară nu se ştie dacă printr-o modalitate similară copiii au tranzitat şi celelalte puncte de frontieră”, se arată în decizia Curţii de Apel Târgu Mureş, care pune în lumină şi decizia instanţei de fond, respectiv Tribunalul Harghita.

În cazul copiilor, s-a reţinut în rechizitoriu faptul că aceştia călătoreau în baza unor procuri „uneori false sau obţinute în mod nelegal”.

Instanţa a reţinut că nu s-a indicat modalitatea concretă în care aceste documente erau întocmite în fals şi de către cine sau modalitatea în care erau obţinute.

„Martorii X, X. s-au ocupat de transportul persoanelor de la Arad în Ungaria, au confirmat că au efectuat transportul unor grupuri de persoane din judeţul Ialomiţa printre care erau şi minori, dar nu au întâmpinat probleme legat de formalităţile la trecerea peste frontieră. Aceeaşi împrejurare este relatată şi de martorul X. , persoană care s-a ocupat în perioada respectivă de transportul persoanelor peste graniţă. Din aceste date se poate prezuma că minorii au părăsit teritoriul României cu respectarea prevederilor art. 5 din Legea 21/1991 fie însoţiţi de părinţi fie pe baza unor procuri calificate de lucrătorii vamali ca fiind valide”, se mai arată în decizie.

Cu caracter general valabil tuturor inculpaţilor, urmărirea penală în cazul Ţăndărei nu a reuşit să stabilească o legătură directă între numărul mare de copii români care cerşeau pe teritoriul Marii Britanii şi activitatea infracţională a celor inculpaţi în această cauză.

„Urmărirea penală s-a rezumat la confruntarea datelor de ieşire din ţară a unor minori, dar şi acest procedeu nu s-a aplicat în cazul tuturor celor depistaţi în special în Marea Britanie, cu datele de ieşire din ţară a inculpaţilor. Minorului cercetat pentru comiterea unor infracţiuni i se aplică o procedură distinctă faţă de majori în care sunt identificaţi în special părinţii sau reprezentantul legal şi care devine parte a procedurii şi care trebuie să clarifice printre altele şi modalitatea în care minorul cetăţean străin a ajuns pe teritoriul unui alt stat”, potrivit soluţiei de la Harghita.

În conţinutul rechizitoriului ajuns în intanţă sunt redate discuţii telefonice ale lui F.F. cu diferite persoane în perioada 2006 – 2007. Potrivit menţiunii din acelaşi rechizitoriu, însă, susţinut şi de reprezentantul Parchetului, infracţiunile pentru care inculpaţii, între care F.F., au fost trimişi în judecată au debutat la finele lunii decembrie 2008, „acesta fiind şi începutul termenului de la care s-a calculat prescripţia răspunderii penale”.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, instanţa reţine că transferul unor sume de bani „prin ea însăşi nu constituie o activitate ilicită”.

„Din probele administrate nu a rezultat provenienţa ilicită a banilor şi faptul că inculpaţii cunoşteau această împrejurare. Mai mult, nu s-a dovedit că primirea unor sume de bani de la diverse persoane din Spania, Marea Britanie, Italia şi SUA prin sistemul Western Unionşi Money Gram totalizând diferite sume de bani, are o legătură directă cu vreo activitate infracţională în contextul în care cele două sisteme la care se face referire sunt modalităţi uzuale de transfer”, se mai arată în decizie.

Despre inculpatul Ş.Ş., se arată în rechizitoriu că, împreună cu ceilalţi inculpaţi s-au asociat într-o grupare ce avea drept scop racolarea de copii din Ţăndărei şi zonele apropiate pentru a-i duce la cerşit sau furat în ţări ca Spania sau Marea Britanie. Acesta, în perioada 2003 – 2006, s-ar fi ocupat de transportul în străinătate a unui număr de 34 copii şi a folosit pentru acest lucru maşini care îi aparţineau lui sau altui inculpat în dosar.

„Şi în cazul acestui inculpat nu a fost identificată nicio victimă a activităţii racolare şi transport cu scopul de a cerşi în Spania sau Marea Britanie în contextul în care, în rechizitoriu se face referire la un număr exact de persoane, respectiv 34 de minori, nu a fost stabilit în cursul urmăririi penale şi nu s-a putut stabili calitatea acestora de victime a activităţii de trafic derulat de către inculpat”, spun magistraţii.

Potrivit deciziei instanţei de fond, se poate doar prezuma că aceştia au fost victime ale traficului efectuat de inculpat, însă o parte considerabilă din ei, prin declaraţiile date, infirmă această ipoteză.

„Martorul X. , care apare în evidenţele poliţiei cu diferite delicte şi trecut în rechizitoriu că a fost transportat în Anglia de către inculpat a declarat în faţa instanţei că este fiul lui X. (acesta arată că a fost plecat în Anglia împreună cu soţia şi cei 5 copii deoarece a auzit că „în această ţară se acordă un ajutor social atât pentru minori cât şi pentru noi”. Au primit o locuinţă de la stat, iar copiii X. şi X. au intrat într-un anturaj şi au comis fapte antisociale, iar după 10 luni s-au întors în România. Când era în Spania pentru X. a trimis o declaraţie notarială unui şofer de microbuz. La fel şi pentru X. şi soţia sa X. . În declaraţia dată în faţa instanţei la data de 04.12.2013 acesta arată că a fost plecat în Spania, Anglia, Xa împreună cu soţia şi cei 8 copii, lucrând ca mecanic auto. Mai arată că niciunul dintre inculpaţi nu l-a îndrumat în vreun fel să plece în străinătate şi nu i-au cerut vreo sumă de bani pentru a-şi scoate copiii din ţară şi a plecat în Anglia împreună cu părinţii”, arată instanţa.

Un alt martor a declarat că a plecat în Spania însoţit de unchiul său, la vârsta de 12-13 ani, iar în anul 2002 - 2003 s-a aflat în Anglia împreună cu părinţii săi. Acesta a recunoscut că acolo a spălat parbrize, însă din propria iniţiativă, „nefiind obligat de nimeni”.

Situaţia este similară şi în cazul unui alt inculpat, B.B., despre care în rechizitoriu se reţine că în perioada 2003 – 2005 a transportat în străinătate, ca şofer, un număr de 28 copii.

Dintre copiii transportaţi de B. B., patru au fost depistaţi în Marea Britanie că au comis furturi sau au cerşit.

Un alt martor a infirmat că a fost dus de B. B. în străinătate şi a spus că a fost plecat împreună cu părinţii în anul 2007, pe când avea vârsta de 10-11 ani.

Unul dintre martori apare şi printre copiii presupus traficaţi de inculpatul Ş.Ş.

„În acest caz cercetarea judecătorească nu a putut suplini urmărirea penală care trebuia să clarifice dacă acest minor a fost traficat în acelaşi timp de ambii inculpaţi, la date diferite şi dacă da, în ce împrejurări”, arată instanţa.

În ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, referirile în rechizitoriu la infracţiunile aproape identice, respectiv că s-au asociat într-o grupare cu scop în racolarea de copii din Ţăndărei şi zonele apropiate pentru a-i duce la cerşit sau furat în ţări ca Spania sau Marea Britanie şi care, în perioada 2003 – 2006 s-a ocupat de transportul în străinătate a unui număr de copii, în calitate de şofer sau însoţitor, diferă doar numărul minorilor transportaţi şi numărul ieşirilor/intrărilor în ţară.

Copiii nu au avut calitatea de victime în cursul urmăririi penale şi cei audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti nu au dorit să dobândească o astfel de calitate, declarând, cu excepţia unuia, că au plecat, de regulă, însoţiţi de părinţi, că nu au fost obligaţi să cerşească sau să comită diferite infracţiuni de către nimeni, iar banii astfel obţinuţi au fost cheltuiţi în interes personal.

„Din acest probatoriu nu s-a putut constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta inculpaţilor există şi că a fost săvârşit de către aceştia, motiv pentru care soluţia de achitare s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 396 alin. 5, 7 raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, respectiv că nu există probe că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată”, se mai arată în soluţie.

Nu a existat nicio probă directă din care să rezulte „în mod indubitabil” vinovăţia

Echipele mixte de investigaţie nu au obţinut dovezi clare din care să rezulte faptul că inculpaţii în dosarul Ţăndărei racolau şi transportau copii romi în Vestul Europei, pentru a-i exploata, decizia instanţei, remisă MEDIAFAX, fiind aceea că nu se puteau face condamnări „sub presiunea mediatică”.

Potrivit deciziei definitive a Curţii de Apel Târgu Mureş, remisă MEDIAFAX, în cele două rechizitorii întocmite în cazul Ţăndărei, anchetatorii au încercat să acrediteze ideea exisţei unei reţea care trafica minori în ţări din vestul Europei, în special în Anglia, unde ar fi fost exploataţi copii din România, respectiv din judeţele Ialomiţa, Călăraşi.

„Această reţea ar fi avut două filiere, respectiv una în Anglia, reţea care ar fi fost descoperită de autorităţile britanice şi o alta în România, respectiv reţea care îşi avea fieful în oraşul Ţăndărei, jud. Ialomiţa. Probele administrate nu au putut forma convingerea instanţelor cu privire la existenţa infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor. Apreciem că limitarea organelor de urmărire penală la identificarea minorilor surprinşi în străinătate că au comis diverse infracţiuni stradale, la identificarea persoanelor cu care aceştia au părăsit sau au intrat pe teritoriul ţării şi la audierea formală a câtorva minori consideraţi victime ale traficului de minori (din audierile realizate de către organele de urmărire penală şi de instanţele de judecată nereieşind că minorii ar fi fost racolaţi sau transportaţi în străinătate de către inculpaţi în scopul exploatării acestora, de cele mai multe ori minorii fiind însoţiţi chiar de către cel puţin un membru de familie sau de către un însoţitor în baza unor declaraţii notariale autentificate) nu pot constitui probe suficiente care să dovedească existenţa infracţiunilor reţinute”, spun magistraţii.

Potrivit acestora, au fost formate echipe mixte de investigaţie, iar organele de anchetă din România au mers Anglia, însă nu au reuşit să obţină dovezi „concludente” din care să rezulte că inculpaţii din dosarul Ţăndărei ar fi cei care racolau şi transportau copii rromi peste graniţa României, pentru a-i exploata.

„Este greu de înţeles cum anchetatori aparţinând structurii DIICOT – Structura Centrală nu au reuşit să adune informaţii pertinente, utile şi care să dovedească în concret şi fără echivoc cum au ajuns acei minori identificaţi de autorităţile britanice în Anglia, care au fost circumstanţele plecării lor din România, care a fost rolul şi scopul inculpaţilor din acest dosar în drumul copiilor către Anglia, dacă părinţii acestor copii şi-au făcut obligaţii faţă de inculpaţi, în virtutea cărora s-au angajat să-şi trimită copii în străinătate pentru a fi exploataţi pentru a-şi putea onora acele obligaţii. Se punea problema audierii unor minori, minori de la care un anchetator bine pregătit este imposibil să nu obţină informaţiile care să conducă la elucidarea cazului. Constatăm că în cursul judecăţii, într-un cadru mult mai formal, este mult mai grea obţinerea unor informaţii suplimentare de la persoanele audiate în timpul urmăririi penale (informaţii care de altfel nici nu au fost obţinute deşi s-a încercat obţinerea acestora în cursul judecăţii)”, mai arată instanţa.

Instanţa a constatat, astfel, că Parchetul nu a adus nicio probă directă din care să rezulte „în mod indubitabil” infracţiunile inculpaţilor.

Practic, arată magistraţii, „organele de urmărire penală s-au bazat în susţinerea acuzaţiilor pe probe indirecte de genul <am auzit din presă>, <am auzit discutându-se în localitate>, <am auzit vorbindu-se la restaurant>, <unii ziceau că>, probe care nu pot conduce automat la condamnarea unor persoane, cu atât mai mult cu cât acuzele aduse sunt foarte grave”, scrie în documentul remis MEDIAFAX.

De asemenea, instanţa a constatat că autorităţile britanice au reuşit identificarea unor persoane care se ocupau cu intrarea ilegală a unor copii în Anglia, iar acest fapt s-a concretizat prin condamnarea a 7 persoane.

În dosarul ajuns în faţa instanţei române, însă, nu există probe obţinute de aceste autorităţi din care să rezulte numele şi infracţiunea concretă a persoanelor care au acţionat în România, potrivit magistraţilor.

„Simplul fapt că unii dintre inculpaţi au transportat persoane până la graniţă şi/sau peste graniţa României fără a se dovedi scopul final al acestei activităţi, respectiv acela de a exploata acele persoane, nu poate conduce automat la ideea că aceşti inculpaţi sunt traficanţi de carne vie în condiţiile în care se cunoaşte că, la fel ca şi comerţul cu autoturisme la mâna a doua, acest transport era de notorietate. În schimb nu putem admite că era de notorietate (fără a exista probe solide) că minorii etnici rromi erau duşi în străinătate pentru a fi exploataţi, în condiţiile în care este la fel de binecunoscut faptul că după căderea comunismului foarte multe persoane din România s-au deplasat în străinătate, iar o parte dintre acestea, în special de etnie rromă, s-au ocupat şi cu cerşitul. În concluzie, cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat arătăm că din mijloacele materiale de probă constând în declaraţii de martori nu rezultă existenţa vreunui grup infracţional, respectiv cine ar fi liderul sau membrii grupării, aspectele relatate de martori având caracter general”, spun magistraţii Curţii de Apel Târgu Mureş.

Potrivit acestora, pentru infracţiunea de trafic de minori nu există nicio probă.

Magistraţii români admit, însă, faptul că o parte din copii au fost surprinşi de autorităţile britanice comiţând infracţiuni stradale, „însă nu s-a făcut vreo legătură între activitatea acestora şi inculpaţi, respectiv nu s-a dovedit că inculpaţii i-ar fi însoţit pe minori în străinătate în scopul exploatării acestora”.

„Apreciem în esenţă că asemenea infracţiuni de o gravitate deosebită, precum cele reţinute în prezenta cauză, nu pot fi tratate cu superficialitate sau sub imperiul presiunii mediatice, organele de urmărire penală având obligaţia de a strânge probele necesare din care să reiasă fără vreo urmă de îndoială vinovăţia inculpaţilor sau existenţa infracţiunilor. În concluzie, având în vedere cele menţionate mai sus (...) se va dispune achitarea tuturor inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de trafic de minori, constituire grup infracţional organizat şi spălare de bani”, este decizia magistraţilor Curţii de Apel Târgu Mureş.

Cei 25 de inculpaţi din dosarul Ţăndărei au fost achitaţi definitiv, la sfârşitul anului 2019, de Curtea de Apel Târgu-Mureş. Ancheta a fost deschisă după ce 160 de copii romi au fost găsiţi la cerşit în Anglia, iar datele arătau că cei mici au fost traficaţi de inculpaţi.

Cazul a făcut mare vâlvă în 2010, când peste 160 de copii de etnie romă duşi la cerşit în Marea Britanie au fost identificaţi de autorităţile judiciare române şi britanice, care au semnat un acord pentru constituirea unei echipe comune de investigaţii pentru capturarea traficanţilor, această acţiune derulându-se la Ţăndărei, în Ialomiţa.

În cadrul operaţiunii numită „Europa" au fost efectuate zeci de percheziţii domiciliare, la care au participat şi ofiţeri din cadrul Metropolitan Police şi specialişti Europol. Potrivit anchetatorilor, membrii grupării infracţionale organizate recrutau minori de etnie romă, pe care îi treceau fraudulos frontiera spre Marea Britanie, unde îi exploatau, obligându-i să cerşească sau să comită infracţiuni stradale.