Acţiunea lui Tăriceanu în care cere daune lui Boc pentru afirmaţiile în cazul Sterling, respinsă

Instanţa a apreciat că este neîntemeiată acţiunea lui Tăriceanu.

Decizia de vineri poate fi contestată la Tribunalul Bucureşti

Instanţa a finalizat în 9 iunie dezbaterile, amânând pentru vineri luarea unei decizii.

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu îl acuză pe Emil Boc că ar fi minţit şi că ar fi dat dovadă de rea-credinţă în declaraţiile sale referitoare la hotărârea de Guvern privind concesiunea către Sterling Resources. Tăriceanu şi-a argumentat acuzaţiile privind vinovăţia şi reaua-credinţă a lui Boc în declaraţiile la adresa sa invocând inclusiv faptul că actualul premier are studii juridice, este avocat şi "avea cunoştinţă directă despre situaţia de fapt la care făcea referire".

De asemenea, Tăriceanu susţine că aceste afirmaţii au fost făcute în legătură cu Hotărârea de Guvern 1.446/2008, privind aprobarea Actului adiţional numărul 11 la Contractul de explorare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) şi Sterling Resources Ltd.

În 18 februarie 2009, Tăriceanu anunţa că i-a acţionat în judecată pe premierul Emil Boc şi pe social-democratul Iulian Iancu, pentru afirmaţiile lansate la televiziuni despre modul în care el a gestionat cazul Sterling, cerând daune în valoare de 100.000 de lei fiecăruia.

Procesul a început în 13 mai 2009. Emil Boc şi Călin Popescu Tăriceanu au fost audiaţi în acest caz în 24 martie 2010.

Premierul Emil Boc a susţinut atunci, în faţa instanţei, că fostul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu avea obligaţia de a verifica respectarea legii în cazul Sterling şi, din acest motiv, poate fi considerat un "hoţ în sens figurativ", Tăriceanu spunând că această nouă declaraţie a actualului premier ar putea face obiectul unei alte acţiuni penale.

Fostul premier spunea că Emil Boc şi-a continuat afirmaţiile neadevărate, insinuând că ar fi săvârşit "o "acţiune premeditată", «din 2007 şi-a pregătit mişcarea din 2008 pe final de mandat pentru a acorda acel contract care prejudiciază financiar interesele României, iar noi avem datoria să curmăm acest abuz»".

"Toate acestea sunt afirmaţii grave. Ele sunt cu atât mai grave cu cât nu vin din partea unui politician de opoziţie, ci vin chiar din partea persoanei care ocupă funcţia de prim-ministru al României, reprezentând Guvernul şi statul român, drept pentru care afirmaţiile sale se bucură de o prezumţie de veridicitate sporită. Toate aceste afirmaţii grave sunt mincinoase. Ele aduc atingere reputaţiei mele, imaginii mele publice şi îmi produc un prejudiciu moral. De asemenea, astfel de dezinformări neadevărate, iresponsabile aduc atingere încrederii pe care cetăţenii trebuie să o aibă în sistemul de guvernământ democratic şi în instituţiile statului", sublinia fostul premier liberal Tăriceanu.

Fostul premier explica faptul că nu a avut nicio legătură cu iniţierea Hotărârii de Guvern 1.446/2008, susţinând că a fost iniţiată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), în conformitate cu atribuţiile legale ale acestei autorităţi, fiind adoptată cu respectarea tuturor prevederilor şi procedurilor legale de către Guvernul pe care l-a condus, în calitate de prim-ministru.

Pe de altă parte, raportul Corpului de Control al primului ministru Emil Boc privind modul în care au fost respectate prevederile legale la încheierea şi derularea contractului de explorare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia dintre Agenţia Naţională pentru resursele Minerale şi Sterling Resources Ltd., precum şi a actelor adiţionale la acestea şi modul în care au fost iniţiate, avizate, şi adoptate actele normative de aprobare a acestora îi indică drept responsabili doar pe Gabriel Berca, secretarul general al Guvernului şi pe Cătălin Doica, secretar de stat în Ministerul Economiei şi Finanţelor, nefiind făcută vreo menţiune cu privire la Călin Popescu Tăriceanu.

De altfel, în iulie 2009, Guvernul Emil Boc a sesizat Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în legătură cu legalitatea contractului Sterling. "Persoanele responsabile sunt indicate a fi, pe diferite aspecte, cei trei foşti preşedinţi ai ANRM, fostul şef al Secretariatului General al Guvernului Gabriel Berca, pentru modul în care actul adiţional a fost introdus şi aprobat în şedinţa Guvernului, şi un fost secretar de stat de la Ministerul Finanţelor, Cătălin Doică, pentru cum s-a semnat de către reprezentantul Ministerului Finanţelor fără să aibă delegare de competenţe", potrivit actelor depuse de Executiv.

Concluziile raportului în cazul Sterling arată că înţelegerea cu compania canadiană a fost una de tip PSA (Production Sharing Agreement), prin care statul angajează un investitor să execute anumite lucrări în favoarea statului, pe riscul şi pe cheltuiala contractorului.

În 1992, compania Rompetrol, care reprezenta la acea dată statul român, şi consorţiul format din firmele Enterprise (Marea Britanie) şi Canadian Oxy au încheiat un acord de explorare şi împărţire a producţiei.

Acordul a fost preluat ulterior de firma Paladin, de la care a ajuns, în 1997, la Sterling Resources. În 1993, Rompetrol a fost privatizată, iar locul companiei în acordul cu Sterling a fost luat de ANRM.

Producţia de petrol era împărţită, conform contractului, între Rompetrol (45%) şi beneficiar (55%), iar în cazul în care erau descoperite gaze naturale neasociate, părţile urmau să discute pentru dezvoltarea, prelucrarea, transportarea, utilizarea, dispunerea de aceste gaze sau vânzarea lor, împărţirea producţiei, termenii fiscali, durata dezvoltării şi producţiei, precum şi alţi termeni importanţi.

Perimetrele de explorare au fost reduse succesiv, fiind abandonate anumite suprafeţe, iar actele adiţionale nu au au avut caracter secret, cu excepţia actului adiţional 11.

Raportul de control se referă şi la faptul că actul adiţional 11 la contractul iniţial din 1992, care acordă Sterling drept la exploatare petrolieră, nu doar de explorare şi împărţire a producţiei, a fost încheiat cu un an şi 3 luni înainte de a se repune în Guvern în vederea aprobării prin hotărâre.

În actele depuse de avocaţii lui Emil Boc, printre care şi Valeriu Stoica, se susţine totodată că declaraţiile premierului nu constituie o faptă ilicită.

Curtea Internaţională de Justiţie a decis, la 3 februarie 2009, că României îi revine 79,34 la sută din teritoriul disputat cu Ucraina în procesul legat de delimitarea platoului continental la Marea Neagră.

Ulterior, a început o dezbatere politică, transferată în plan public, privind un acord cu firma Sterling, generat de o hotărâre a fostului Guvern, condus de Călin Popescu Tăriceanu, aprobată la sfârşitul mandatului, care face referire la concesiunea perimetrelor XIII Pelican şi XV Midia din Marea Neagră către compania canadiană.

Hotărârea Guvernului Tăriceanu din 12 noiembrie 2008 este un act adiţional la acordul petrolier încheiat la 24 august 2007 cu Sterling. Subiectul acestei dezbateri era suspiciunea că statul român, prin ANRM, a cedat Sterling resursele de petrol şi gaze din cele două perimetre chiar înainte de a fi cunoscută decizia de la Haga în disputa dintre România şi Ucraina privind delimitarea platoului continental al Mării Negre. Preşedintele Băsescu a cerut Guvernului, în februarie 2009, să clarifice disputa legată de firma Sterling.