Zona Vrancea este caracterizată de o activitate seismică ridicată. Are o suprafaţă epicentrală de circa 30 x 70 de kilometri. Cutremurele apar la adâncimi cuprinse în general între 70 şi 200 de kilometri, fiind înregistrate şi cutremure la adâncimi mai mari şi respectiv mai mici, dar cu magnitudini reduse.
Frecvenţa de apariţie a cutremurelor vrâncene a fost analizată de-a lungul timpului şi, cu extrapolare pe parcursul a 600 de ani, se poate aprecia că media de generare este de trei cutremure de magnitudine mai mare de 7,2 pe scara Richter pe secol.
Ultimele cutremure semnificative au avut loc în anii 1940 (magnitudine de 7,7 pe scara Richter, în domeniul de adâncime 150 – 180 de kilometri), 1977 (magnitudine de 7,5 pe scara Richter, la adâncime de 90 – 110 de kilometri), 1986 (magnitudine de 7,2 pe scara Richter, la 130 – 150 de kilometri adâncime) şi 1990 (magnitudine de 6,9 pe scara Richter, la adâncime de 70 – 90 de kilometri).