AFP - Romii care muncesc au un viitor în Franţa: "În România este dur, nu sunt locuri de muncă. Aici viaţa e frumoasă, poţi să avansezi"

"Viitorul meu este în Franţa, pentru muncă, pentru copii", spune Sorin, deşi ministrul francez de Interne a apreciat săptămâna aceasta că "majoritatea (romilor) trebuie escortată la frontieră" deoarece membrii acestei etnii nu se pot integra în ţara sa.

În urmă cu patru ani, Sorin locuia împreună cu familia lângă Paris, "într-o casă de carton", într-una dintre aceste tabere ilegale instalate pe terenuri virane în apropierea oraşelor, povesteşte el.

În aceste tabere trăiesc, foarte precar, majoritatea celor 15.000-20.000 de romi prezenţi în Franţa.

După câteva luni de la sosirea în Franţa, Sorin a avut "şansa" să întâlnească un asistent social din cadrul asociaţiei "Emmaüs Coup de main". El a putut, mai întâi, se mute într-un "sat de inserţie", creat pentru 20 de familii la Saint-Denis, la periferia din nordul Parisului. "Am muncit, am construit bungalow-uri", continuă el.

"La serviciu înveţi franceza", spune el, în apartamentul său colorat, într-un cartier bun în Paris, unde locuieşte împreună cu soţia şi cei şase copii care merg toţi la şcoală.

Asociaţia l-a susţinut, după aceea, în demersurile pentru obţinerea unui titlu de sejur şi, mai ales, a unei autorizaţii de muncă, fără care nu ar fi putut să semneze vreodată un contract de muncă la Emmaüs, care l-a angajat într-un magazin de obiecte de ocazie la Pantin. Restricţiile impuse cetăţenilor români şi bulgari obligă la obţinerea unei asemenea autorizaţii, limitată la merii considerate "deficitare".

- "Unui angajator privat îi poate trece dorinţa să angajeze un rom"

Până la deschiderea acestui adevărat "sezam", "termenele durează de cele mai multe ori luni. Am avut cazuri în care, între promisiunea angajării şi angajare a trecut aproape un an. Unui angajator privat îi poate trece dorinţa să angajeze un rom", deplânge Laugan Plantat, un oficial din cadrul Emmaüs, care se ocupă de aproximativ 30 de asemenea cazuri în prezent.

"Trebuie să ni se ofere oportunităţi cu adevărat. Dacă ni se dau, putem reuşi", pledează Liliana Hristache, care a locuit în tabere în perioada 2004-2007, înainte să fie angajată ca mediatoare de către o asociaţie care a ajutat-o să îşi şcolarizeze fiica. În prezent, ea este paznic la un imobil de la periferia pariziană.

"Aud ce spune Valls. Este adevărat că romii au o mentalitate foarte diferită. Când am ajuns în Franţa, eu şi cu soţul meu, nu ştiam ce înseamnă un contract de muncă, o fişă de plată... Dar acest lucru s-a schimbat, reuşim să ne adaptăm şi noi", subliniază ea.

"Poate că sunt unii care fură", recunoaşte Sorin, care spune că a venit din România, în urmă cu cinci ani, pentru că i-a spus cineva că "cerşind la Paris poţi câştiga 50 de euro pe zi". "Dar nu suntem toţi la fel!", adaugă el.

"Cerşind, poate câştigam doi euro pe zi. Era dur şi nu voiam să caut în gunoi", spune el. Ajutat de Emmaüs, el a muncit pentru o perioadă la cantina unei firme.

"În România este dur, nu există de lucru... Vreau să muncesc, voi face orice. Aici viaţa este frumoasă, poţi să ai o şansă să avansezi. De aceea suntem aici", a declarat el pentru AFP.

Fără serviciu, unele familii pariază pe copiii lor. Familia Istfan, care locuieşte într-o tabără în apropiere de Paris, trimite şapte copii la şcoală, sperând că odată cu o calificare într-o meserie vor obţine "toate drepturile".

Guvernul francez şi-a înăsprit joi poziţia cu privire la intrarea României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen, apreciind că "nu sunt întrunite" condiţiile acestei aderări.

Anterior, Parisul sublinia că nu a fost adoptată vreo decizie, pledând pentru o aderare în etape a celor două ţări la acest spaţiu de liberă circulaţie.