Alte 235 de situri europene, dintre care 109 din România, au fost incluse în reţeaua Natura 2000

Aproximativ 25 000 de kilometri pătraţi de regiuni naturale inestimabile s-au adăugat reţelei Natura 2000, constituită pentru conservarea biodiversităţii UE. Principalele ţări vizate de extinderea reţelei sunt Regatul Unit, România, Letonia, Italia, Suedia, Bulgaria, Danemarca, Franţa, Slovacia, Estonia şi Malta.

Cea mai mare extindere a reţelei terestre a avut loc în România, de unde au fost adăugate 109 situri şi au fost extinse multe situri existente, astfel încât suprafaţa totală a siturilor acoperă, în prezent, aproape 42.000 de kilometri pătraţi, potrivit europa.eu. Zonele adăugate cuprind o gamă largă de habitate de pajişte şi pădure bogate în specii şi habitate esenţiale pentru multe specii rare şi pe cale de dispariţie, inclusiv multe specii de lilieci şi amfibii.

Împreună cu alte situri propuse de Bulgaria şi Republica Slovacă, noile situri Natura 2000 din România oferă, de asemenea, o mai bună protecţie pentru bogata faună piscicolă endemică din bazinul Dunării.

Ţara cu cea mai mare contribuţie, în raport cu suprafaţa sa, a fost Malta, cu 183 de kilometri pătraţi de zone marine desemnate până în prezent, ceea ce reprezintă baza unei reţele marine solide în apele înconjurătoare. Noile situri marine malteze vor contribui la conservarea ierbii de mare Posidonia şi a recifelor submarine şi oferă un habitat esenţial pentru Gibbula nivosa, o specie endemică viu colorată de melc de mare.

Cea mai importantă regiune adăugată în acest an este însă Dogger Bank din Regatul Unit (12.330 de kilometri pătraţi), o zonă marină puţin adâncă cu bancuri de nisip submarine în partea centrală a Mării Nordului. Împreună cu situri învecinate din Germania şi Ţările de Jos, acest sit formează un vast sit transfrontalier Natura 2000, acoperind peste 18.000 de kilometri pătraţi. Dogger Bank a fost desemnat, în principal, pentru habitatele sale de bancuri de nisip foarte productive, care constituie importante zone de reproducere şi creştere pentru multe specii care fac obiectul pescuitului comercial. Includerea acestor zone în reţea va facilita managementul coordonat al regiunii, inclusiv eforturile comune ale statelor membre în cauză pentru adoptarea unor măsuri adecvate în materie de pescuit.

Din Marea Baltică au fost adăugate, printre altele, 10 noi zone marine, desemnate de Suedia şi Letonia, care cuprind habitate de recif şi bancuri de nisip care găzduiesc multe specii şi constituie zone vitale de hrană pentru foci şi peşti migratori. Cele 10 situri acoperă o suprafaţă marină de aproape 4.000 km2.

Ultima actualizare a siturilor Natura 2000 priveşte 20 de state membre şi acoperă toate cele nouă regiuni biogeografice ale reţelei - alpină, atlantică, a Mării Negre, boreală, continentală, Macaronezia, mediteraneană, panonică şi de stepă. În prezent, Natura 2000 acoperă 17,9 la sută din suprafaţa terestră a UE (768.000 km2) şi aproximativ 4 la sută din suprafaţa sa marină (peste 217.000 km2).

Statele membre îşi selectează siturile Natura 2000 instituite în temeiul Directivei privind habitatele în parteneriat cu Comisia, iar odată selectate, zonele respective sunt recunoscute oficial de Comisie ca "situri de importanţă comunitară". Acest proces confirmă statutul oficial al siturilor şi stabileşte obligaţiile de a le proteja. Statele membre au apoi la dispoziţie şase ani pentru a institui măsurile necesare de gestionare şi pentru a desemna siturile ca arii speciale de conservare.

Natura 2000 este o reţea de zone protejate, alcătuită din arii speciale de conservare instituite în conformitate cu Directiva UE privind habitatele şi din arii de protecţie specială instituite în temeiul Directivei UE privind păsările. Natura 2000 nu impune un cadru rigid: în cadrul reţelei se pot desfăşura în continuare activităţi precum agricultura, turismul, silvicultura şi activităţile de agrement, în măsura în care acestea sunt sustenabile şi în armonie cu mediul natural.