Am devenit un popor fără chip? Medicul neurolog Constantin Dulcan: „Nu este deloc o fericire să fii într-o mulţime de măşti”

Am stat de vorbă cu Dumitru Constantin Dulcan, medic neurolog, psihiatru şi autor, cunoscut pentru lucrarea „Inteligenţa materiei”. Ne arată cât de toxică este lipsa vizibilităţii chipului în contextul pandemic, la nivel psihologic.  Nu este o noutate că sănătatea noastră mintală, epuizarea, dar şi efectele sedentarismului vor fi unele dintre cele mai mari probleme cu care ne vom confrunta în perioada următoare.

Socializarea, care pe cât este de importantă, pe atât este de evitată, presupune un schimb de energie. Iar lipsa socializării, impusă multă vreme, generează automat un popor trist, fără personalitate, prin urmare, un popor fără chip. Tinerii obişnuiau să se întâlnească, să îşi dea mâna, să se îmbrăţişeze – produceau un schimb benefic de energie. Distanţarea aduce o serie de aspecte negative. Copiii se depărtează de părinţi, pentru a-i proteja, iar vârstnicii ajung să fie singuri.

Dumitru Constantin Dulcan: „Nimănui nu îi place să vadă doar doi ochi, deci un chip ascuns. Deseori mă întâlnesc cu oameni cărora îmi vine să le spun: ‘Domn`le, ia-ţi măcar o clipă masca asta, să văd cum arăţi şi cine eşti’. Dincolo de faptul că, în exprimare, o mare parte a înţelegerii limbajalui este cel citit din mişcarea buzelor, cei vârstnici sau cei cu simţul acustic mai puţin elevat se uită atent la ochii tăi dar nu înţeleg nimic, pentru că trebuie să şi vadă ce spui”. Cu siguranţă te-ai găsit de multe ori în situaţia în care să nu auzi ce spune cel din faţa ta din cauza măştii.”

Care este mai exact definiţia unui popor fără chip, dar ce înseamnă mai exact chipul nostru?

„Nu este deloc o fericire să fii într-o mulţime de măşti în care cunoşti sau nu cunoşti pe nimeni. Într-adevăr, asta înseamnă omul fără chip. Omul fără chip este omul care nu se poate manifesta în totalitatea însuşirilor lui”.

„Ce reprezintă chipul nostru? Faţa noastră este un paşaport cu care noi ne prezentăm în faţa lumii. Chipul, mimica, gestica şi toate aceste lucruri fac parte din personalitatea noastră specifică pe care, iată, punând o mască pe faţă noi o limităm până la aproape de excludere. Vedem tot mai des oamenii aceia plictisiţi, mohorâţi, cu imaginea corpului puţin aplecată. Aceea este imaginea omului strivit, deprimat”.

Citat din CICERO: „Ceea ce se numeşte chip nu poate exista la niciun animal în afară de om şi exprimă caracterul. Ceea ce exprimă chipul nu este doar starea sufletească a unui individ, este mai presus de toate deschiderea lui, modul său de a se expune şi de a comunica altor oameni. Este chiar cazul politicii”