Amânarea sau întreruperea executării pedepsei - căi de atac pentru hotărârile definitive

Conform articolului 73 din Contituţia României, (1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare, ultima categorie prevăzând la litera i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective.

Articolul 94 din Legea fundamentală prevede, la alte atribuţii, că preşedintele României "d) acordă graţierea individuală".

Unul dintre avocaţii lui Adrian Năstase, condamnat la doi ani de închisoare în dosarul Trofeul Calităţii, a declarat că va solicita instanţei (Tribunalul Bucureşti este instanţa de executare-n.r.) amânarea executării pedepsei fostul premier PSD.

Potrivit articolului 453, alineatul (1), din Codul de procedură penală (Cpp), executarea pedepsei închisorii poate fi amânată în următoarele cazuri: când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare.

De asemenea, mai poate fi amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult trei luni şi numai o singură dată.

Potrivit articolului 455 Cpp, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile şi condiţiile prevăzute de articolul 453 Cpp.

Pe de altă parte, articolul 386 Cpp prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştininţa instanţa despre această împiedicare; c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de articolul 10 cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri judecătoreşti definitive pentru aceeaşi faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatiorie potrivit articolului 385 indice 14 şi 16.

Contestaţia în anulare poate fi introdusă cel mai târziu în zece zile de la începerea executării, la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.

Articolele 393 şi 394 Cpp reglementează cazurile de revizuire. Hotărârile judecătoreşti pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă. Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

Revizuirea se solicită procurorului şi se poate face oricând, chiar după executarea pedepsei sau moartea condamnatului.

(Material realizat de Lucia Efrim, lucia.efrim@mediafax.ro)