AMR: Separaţia puterilor în stat nu mai priveşte puterea judecătorească

"Pentru moment, există un triumf public care ţine de cald pentru climatul general de derealizare şi de deteriorare a calităţii vieţii. S-a găsit un vinovat şi nu mai interesează direcţia vântului. Lui, adică magistratului, trebuie să-i imputăm, nu aplicarea legii, ci consecinţele ei, care de fapt aparţin legiuitorului, şi tot el este ţinta intoleranţei publice, în absenţa cunoaşterii obligaţiilor internaţionale ale României care trebuie observate de magistrat în aplicarea legii", se mai relevă în documentul citat.

AMR mai susţine ironic faptul că pentru societatea românească "este neimportant faptul că integrarea europeană şi calitatea de membru al Consiliului Europei nu înseamnă doar libera circulaţie în spaţiul european, ci şi schimbarea atitudinilor şi apropierea valorilor comune europene".

"Cui îi pasă dacă acestea nu sunt cunoscute nici până în prezent şi cine s-a preocupat vreodată să armonizeze mentalităţile noastre cu cele europene inserate în actele juridice, devenite obligatorii pentru statul român şi, deci, şi pentru magistratul care poate contraria opinia publică prin aplicarea lor, în absenţa aducerii la cunoştinţa publică a conţinutului acestora", este una dintre întrebările retorice din documentul AMR adresat "Către nimeni şi fiecine".

Asociaţia atrage atenţia că pe acest fundal "de mefienţă şi declin", sunt scoase în evidenţă obsesiv veniturile magistraţilor, catalogaţi public ca "bugetari de lux", "hoţi", "şarlatani", în comparaţie cu veniturile celorlate categorii de bugetari, adăugându-se "artificial" sume care nu au acest caracter, ele fiind drepturi salariale restante, parţial executate,"spre a-l stupefia şi a-l determina la acţiune pe cetăţeanul român aflat în reflux financiar, consecinţă a crizei economice, ale cărei efecte sunt lăsate exclusiv în sarcina sa".

AMR susţine că preocuparea pentru reducerea veniturilor magistraţilor comparativ cu alţi bugetari a devenit un "panaceu general naţional".

"Magistraţii care reprezintă puterea judecătorească în statul român trebuie aduşi în situatia de a-şi disputa importanţa şi semnificaţia socială a muncii lor cu sindicatele personalului bugetar, fără a fi fost vreodată de la constituirea oricărui tip de stat, sindicalişti, prin încălcarea Constituţiei, a legilor ţării şi a reglementărilor internaţionale în materie. Doar ei, din rândul puterilor în stat, trebuie să resimtă presiunea populară, în confruntarea la care au fost în cele din urmă invitaţi, cu sindicatele. Paradoxul este absolut", mai spun magistraţii din AMR.

Mai mult, aceştia consideră că "se vrea" ca sindicatele aparţinătoare personalului subordonat ministerelor să minimalizeze şi să îşi echivaleze activităţile proprii cu cele ale puterii judecătoreşti, comparând valori imposibil de comparat, în timp ce parlamentarii, Executivul, Preşedinţia republicii şi magistraţii Curţii Constituţionale, să îşi păstrează statutul juridic de puteri în stat ori de instanţă de contencios constituţional, "fără a fi expuşi public la a se legitima ca activitate şi ca importanţă socială a muncii lor".

Concluzia AMR este că separaţia puterilor în stat nu mai priveşte puterea judecătorească, vizând doar separarea Parlamentului, a Executivului, a Preşedinţiei şi a judecătorilor Curţii Constituţionale, de ceilalţi bugetari.