ANALIZĂ AFP: În România, sistemul de sănătate are nevoie de terapie de urgenţă

De zece zile, mii de persoane au ieşit pe străzi pentru a cere demisia preşedintelui Traian Băsescu şi a Guvernului de centru-dreapta.

Într-o ţară care a acceptat stoic o cură de austeritate drastică, scânteia a fost demisia forţată a fondatorului serviciului de urgenţă, doctorul Raed Arafat, după un conflict cu Băsescu pe tema reformei sănătăţii.

Criticat din toate părţile, acest proiect care prevede acordarea unui loc important sectorului privat a fost până la urmă retras, iar Arafat a revenit la postul său din Ministerul Sănătăţii.

Numeroşi analişti, medici şi pacienţi subliniază totuşi că o reformă a acestui sistem sinistrat este vitală.

"Trebuie luate măsuri pentru reducerea arieratelor spitalelor, pentru ameliorarea accesului la îngrijiri medicale şi a calităţii serviciilor", a declarat Richard Florescu, director de programe sociale al Băncii Mondiale la Bucureşti.

Deşi a crescut de patru ori în şase ani, ajungând la 5,5 miliarde de euro în 2011, bugetul sănătăţii este în continuare insuficient. România alocă doar 4 la sută din PIB sănătăţii, faţă de 11 la sută cât alocă Franţa. Explicaţiile sunt multiple, între care un număr redus de cotizanţi (6,7 milioane dintr-o populaţie de 21,5 milioane), o gestionare deficitară şi corupţia.

În opinia lui Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei pentru protecţia pacienţilor, "indiferent cât va fi, bugetul nu va fi niciodată suficient pentru că banii sunt deturnaţi".

În opinia lui, sistemul actual de asigurări a permis apariţia în fiecare departament a unei reţele de cabinete, laboratoare, farmacii, importatori şi distribuitori de echipamente medicale, controlate de membrii sau apropiaţii partidelor politice, care s-au "abonat" la achiziţiile publice.

Acest fenomen ar fi eliminat în cazul în care visteriile publice ar fi înlocuite cu asigurătorii privaţi, apreciază unii experţi. Alţii subliniază că introducerea sistemului privat fără garanţii solide nu va ameliora situaţia.

O altă problemă o constituie mita care garantează îngrijirile de calitate sau pur şi simplu bunăvoinţa personalului.

"Imediat după ce am fost internată în spital pentru a mă opera la vezică, am fost informată în legătură cu «tarifele» practicate de chirurg şi anestezist", mărturiseşte Monica Petre, o pensionară.

Deoarece, deşi aceste servicii sunt acoperite prin asigurarea medicală, niciun pacient nu merge la spital fără să pregătească plicuri cu bani.

"Plăţile informale" din acest sector reprezintă aproximativ 300 de milioane de euro pe an, arată un studiu realizat pentru Banca Mondială.

Potrivit analiştilor, atât timp cât salariile medicilor români vor fi de zece ori mai mici decât cele ale colegilor lor occidentali, corupţia şi exodul personalului medical vor continua.

Numeroşi români denunţă un sistem "inuman", în care lipsa de respect şi empatie pentru pacienţi este adeseori mai gravă decât penuria de medicamente şi echipamente învechite.

"Este o situaţie criminală. Sunt câţiva medici buni, pasionaţi dar de cele mai multe ori eşti tratat în mod deplorabil, începând prin modul în care ţi se vorbeşte, până la îngrijirile care nu îţi sunt acordate", mărturiseşte Ana, o bucureşteancă în vârstă de 32 de ani, care suferă de o boală gravă.