Analiză AFP: Sclipiri de speranţă pentru romii din România chiar dacă drumul este lung

România, una dintre cele două ţări cele mai sărace ale Uniunii Europene, numără 620.000 de romi, potrivit recensământului, şi mai mult de două milioane, potrivit ONG-urilor, unii fiind asimilaţi, alţii temându-se să se declare de frica discriminării.

"Aproape 500 de ani de sclavagie au avut o influenţă enormă asupra egalităţii de şanse", romii fiind eliberaţi abia în 1856, a subliniat de mai multe ori Magda Matache, una dintre figurile acestei "elite" angajate.

Fosta directoare a Romani Criss, principala organizaţie de apărare a drepturilor romilor, a obţinut o bursă de studii postdoctorale la universitatea americană Harvard.

"Nu te comporta ca un ţigan" (termen peiorativ în română), "dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigani", sunt încă expresii curente, se plânge Alina Şerban, actriţă romă care termină un master la Royal Academy of Dramatic Arts din Londra.

Însă semne de schimbare a mentalităţilor apar, afirmă pentru AFP Mircea Toma, directorul ONG-ului Active Watch, citând un sondaj din 2011 în care 43 la sută dintre persoanele intervievate se declarau pregătite să accepte un rom în familia lor faţă de 23 la sută în 2002.

"Campaniile antidiscriminare, formările de jurnalişti încep să aducă roade", a spus el, fără să nege că mai rămâne de parcus un drum lung.

În grade diferite, situaţia romilor din mediul urban este diferită de cea a celor din mediului rural, romii suportă din greu biciul sărăciei cu un nivel al şomajului estimat la aproape 50 la sută.

O parte dintre ei, ca sute de mii de cetăţeni români care nu sunt de etnie romă, emigrează din raţiuni economice, mai ales spre Spania şi Italia, Franţa situându-se cu mult în spatele acestor ţări în preferinţele lor.

Pentru a lupta împotriva cercului vicios al sărăciei, educaţia este o provocare-cheie.

Statul a rezervat o mie de locuri în universităţi, demers lăudat de către ONG-uri.

Numărul copiilor romi înscrişi la şcoală s-a dublat în perioada 1990-2008, mai ales datorită celor 852 de mediatori şcolari romi.

Dar, între lipsa banilor, calitatea slabă a unor şcoli sau decalajul elevilor în raport cu colegii din familiile mai favorizate, abandonul rămâne ridicat.

Multe ONG-uri au dezvoltat programe de grădiniţă sau after-school, cu succes.

Aceste iniţiative trebuiau să "inspire politici publice integrate pentru educaţie, locuinţă, muncă", pledează Lăcrămioara Tăutu de la Romani Criss.

"România este o ţară săracă, bugetul statului este limitat", aminteşte Daniela Tarnovschi, coordonatoarea unei vaste anchete asupra integrării romilor pentru Fundaţia Soros.

"Politicienii nu sunt interesaţi să investească pentru romi fiindcă ei pot astfel să-i manipuleze mai uşor pe parcursul campaniilor electorale", a anunţat ea pentru AFP.

"Ar trebui un pact politic şi programe conduse cu voluntarism pentru cel puţin zece ani", apreciază Mircea Toma, într-o ţară unde fondurile în sectoare precum sănătatea suferă deja de subfinanţare.

Doi miniştri francezi vin miercuri la Bucureşti pentru a trata problema "la sursă".

Dacă presiunile asupra autorităţilor sunt utile, ONG-urile critică în schimb politica franceză de evacuare a taberelor şi consideră că cei 300 de euro oferiţi romilor repatriaţi "nu servesc la nimic, nu permit construirea unui proiect real, nici nu împiedică romii să revină".

"Evacuările în Franţa întăresc stereotipurile asupra romilor în România", deplânge Mircea Toma.

Spania apare ca un model mulţumită investiţiilor masive făcute pentru a integra mai bine romii spanioli şi imigranţi.