ANALIZĂ: ANI contestă mandatul lui Diaconu, PE verifică doar incompatibilităţile la nivel european

Acţiunea ANI a fost înregistrată la Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti (CAB) în 11 iunie.

ANI l-a reclamat pe Diaconu, alături de Autoritatea Electorală Permanentă şi Biroul Electoral Central, după ce fostul senator, declarat incompatibil printr-o decizie definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), a candidat la alegerile europarlamentare, câştigând un mandat.

Totodată, potrivit unor surse, ANI a trimis şi o sesizare la Parlamentul European, pentru Comisia de validare a candidaturilor, în care atrage atenţia asupra incompatibilităţii stabilite de instanţa supremă.

Reprezentanţi ai PE au explicat pentru MEDIAFAX că Parlamentul European verifică doar incompatibilităţile la nivel european, astfel că decizia trebuie să aparţină autorităţilor judiciare române.

BEC a transmis Comisiei de validare lista cu eurodeputaţii români aleşi, pe care figurează şi independentul Mircea Diaconu. Potrivit procedurilor, acesta a completat deja declaraţia pe propria răspundere că nu mai deţine nicio funcţie în cadrul instituţiilor europene.

Conform reprezentanţilor PE, Legislativul poate interveni doar în momentul în care există o decizie judiciară definitivă în România şi primesc o solicitare de la autorităţile de la Bucureşti.

Articolul 7 al Actului din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct prevede că poziţia de membru PE este incompatibilă cu cele de: membru al unui guvern, membru al Comisiei Europene, judecător, avocat-general sau grefier în cadrul CJUE sau la Tribunalul de Primă Instanţă, membru în conducerea BCE şi BEI, membru al Curţii de Conturi a Comunităţilor Europene sau Ombudsman. De asemenea, există incompatibilitate între funcţia de europarlamentar şi cele de membru al Comitetului Economic şi Social, al Comitetului Regiunilor sau al altor comitete formate în baza tratatelor comunitare. Începând cu 2004, funcţia de eurodeputat este incompatibilă şi cu cea de parlamentar naţional.

După ce primeşte de la statul membru lista cu eurodeputaţii aleşi şi după ce aceştia completează declaraţia pe proprie răspundere, "pe baza unui raport al comisiei competente pentru verificarea prerogativelor, Parlamentul efectuează în cel mai scurt timp verificarea prerogativelor şi statuează asupra validităţii mandatului fiecărui membru nou ales, precum şi în privinţa eventualelor contestaţii formulate în conformitate cu dispoziţiile Actului din 20 septembrie 1976, cu excepţia celor întemeiate pe legislaţia electorală naţională", stipulează Art. 3 al Regulamentului PE.

ANI a contestat la CAB calitatea de membru în PE a lui Mircea Diaconu, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis, la 19 iunie 2012, o decizie definitivă şi irevocabilă în sensul menţinerii ca legal şi temeinic a raportului de evaluare prin care ANI a constatat starea de incompatibilitate a fostului senator Mircea Diaconu.

Diaconu şi-a depus, în 26 martie, la BEC, dosarul de candidatură şi listele de susţinători pentru a intra în alegerile europarlamentare în calitate de candidat independent, după ce şi-a dat demisia din PNL.

ANI a trimis BEC, tot în 26 martie, o informare în care se arăta că Mircea Diaconu nu îndeplineşte condiţiile legale de validare a candidaturii sale pentru Parlamentul European.

BEC a respins candidatura lui Diaconu, care a contestat la Tribunalul Bucureşti decizia Biroului Electoral Central.

Tribunalul Capitalei a admis, în 5 aprilie, contestaţia lui Mircea Diaconu privind candidatura sa ca independent la alegerile europarlamentare. Decizia a fost atacată la Curtea de Apel Bucureşti, care, în 9 aprilie, a menţinut decizia tribunalului, decizia fiind definitivă.

Astfel Mircea Diaconu a putut candida, în mai, la europarlamentare şi a câştigat un mandat de europarlamentar.

Potrivit articolului 25 alineatul 2 din Legea 176/2010, persoana care a fost în incompatibilitate "este decăzuta din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de trei ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectiva sau a încetarii de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibila, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de trei ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatarii stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdictia de trei ani opereaza potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecatoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate".

Tribunalul Bucureşti a notat, în motivare, că prin Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), legiuitorul a îngăduit unei persoane faţă de care s-a constatat starea de incompatibilitate să ocupe funcţii alese, între care şi calitatea de membru din partea României în Parlamentul European, pe perioada celor trei ani, nu însă şi funcţii numite.

"În aceste condiţii, întrucât candidatura contestatorului Diaconu Mircea vizează funcţia de europarlamentar, funcţie în mod evident integrată funcţiilor eligibile, nu este incidentă interdicţia invocată de către BEC prin decizie, drept urmare, contestatorul Diaconu Mircea are vocaţia legală incontestabilă de ocupa funcţia de europarlamentar", a arătat tribunalul.

Instanţa bucureşteană a făcut referire, în motivare, şi la sintagma "aceeaşi funcţie", folosită în legea ANI, care ar viza totalitatea funcţiilor în care o persoană poate fi aleasă. În acest context, judecătorul tribunalului arată că "ar însemna să se lovească în chiar susbstanţa dispoziţiilor constituţionale ce reglementează dreptul de vot, dreptul de a fi ales, dreptul de a fi ales în Parlamentul European, şi care concură cu exercitarea suveranităţii naţionale".

Pe de altă parte, a arătat instanţa, Legea 176/2010 nu poate fi supusă, prin analogie, regimului juridic specific dreptului penal şi sancţiunilor penale. Interdicţia de a mai exercita, timp de trei ani, o funcţie sau o demnitate publică, cu excepţia celor electorale, este o sancţiune care apare suplimentar, alături de sancţiunea disciplinară a destituirii sau eliberării din funcţie, a adăugat instanţa, în motivare.