ANALIZĂ: Dosarul privatizărilor strategice, la final după şase ani şi 78 de termene de judecată

Procesul a început în 20 aprilie 2007, pe lista acuzaţilor aflându-se atunci doar bulgarul Stamen Stanchev, consultant internaţional, Mihai Dorinel Mucea, fost adjunct al şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), şi Mihai Radu Donciu, fost consilier al Ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei în mandatul lui Zsolt Nagy, cu responsabilităţi pe linia privatizării agenţilor economici în subordinea ministrului. Cei trei au fost trimişi în judecată în 18 aprilie 2007, pentru constituire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi spionaj, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi trădare prin transmitere de secrete. În acelaşi timp, s-a dispus judecarea separată a părţii din dosar referitoare la americanul de origine rusă Vadim Benyatov Don, consultant internaţional, ca şi Stanchev.

La 13 septembrie 2007, procurorii DIICOT l-au trimis în judecată şi pe Benyatov, acuzat că ar fi luat măsuri în vederea obţinerii de informaţii secrete din domeniul energetic al României, informaţii ce ar fi fost de natură să pericliteze securitatea statului.

În 30 martie 2009, lotul acuzaţilor a fost completat de anchetatori cu Codruţ Şereş, Zsolt Nagy, Gabor Kerekes, Mircea Călin Flore, cetăţean româno-englez, senior director CSFB Europe Ltd. Londra la data faptelor, cehul Michal Susak şi turcul Mustafa Oral.

Potrivit procurorilor, în perioada 30 mai 2005 - 21 noiembrie 2006, aceştia au constituit sau au aderat la grupul infracţional organizat din care au făcut parte şi Benyatov, Stanchev, Mucea şi Donciu. Scopul lor, susţinea DIICOT, era acela al comiterii unor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Dosarele au fost comasate ulterior, cei zece inculpaţi fiind judecaţi, în aceeaşi cauză, de către magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Nagy şi Şereş, de partea "băieţilor deştepţi" din Energie

Fostul ministru al Economiei şi Comertului Codrut Şereş şi fostul ministru al Telecomunicaţiilor Zsolt Nagy au fost acuzaţi de procurori că ar fi utilizat funcţiile pe care le ocupau în Guvern pentru a favoriza anumiţi jucători de pe piaţa energiei, în dosare de privatizare de mare importanţă. Mai mult, cei doi foşti minişti se făceau vinovaţi de trădare, potrivit anchetatorilor.

Şereş a fost interceptat de Serviciul Român de Informaţii în 2005, monitorizările relevând raporturile directe dintre el şi Stanchev, precum şi aranjamentele de culise privind privatizările unor firme din domeniul energetic, inclusiv promovarea proiectului de hotărâre de Guvern privind vânzarea pachetului de opt la sută din acţiunile Petrom.

Codruţ Şereş, Zsolt Nagy, Gabor Kerekes, Mircea Călin Flore, Michal Susak şi Mustafa Oral au fost acuzaţi de activităţi ilicite cu caracter penal derulate în legătură cu privatizarea SC Electrica Muntenia Sud, vânzarea unui pachet de 8% din acţiunile Petrom, procese de privatizare/restructurare a SC Romaero SA Bucureşti şi SC Avioane SA Craiova - aflate în portofoliul MEC-OPSPI -, consultanţă în vederea privatizării SN Radiocomunicaţii, adjudecarea licitaţiei pentru asigurarea consultanţei în vederea restructurării şi privatizării CN Poşta Română din portofoliul MCTI, selectarea prin licitaţie a consultantului internaţional pentru listarea la bursă a pachetului de 46% din acţiunile deţinute de statul român la SC Romtelecom SA din portofoliul MCTI.

Pedeapsa colectivă la fondul dosarului: 74 de ani şi două luni de închisoare

În primă instanţă, după 64 de termene în faţa judecătorilor instanţei supreme, Codruţ Şereş a fost condamnat, în 3 decembrie 2013, la şase ani de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete, iar Zsolt Nagy a primit cinci ani de închisoare, tot cu executare, pentru aderare la un grup infracţional.

Alţi inculpaţi din dosar au primit pedepse mult mai aspre. Astfel, Vadim Benyatov a fost condamnat la zece ani de închisoare cu executare, pentru spionaj, însă cea mai mare pedeapsă din dosar a fost cea a lui Stamen Stanchev - 11 ani de închisoare pentru spionaj, precum şi patru ani şi zece luni pentru iniţierea şi sprijinirea unui grup infracţional organizat.

Mihai Radu Donciu a primit o pedeapsă de şapte ani de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete, iar Mihai Dorinel Mucea, şase ani de închisoare pentru trădare prin transmitere de secrete, din care i-au fost scăzute două luni, perioada arestului preventiv.

Instanţa l-a mai condamnat pe cetăţeanul ceh Michal Susak la patru ani şi zece luni de închisoare pentru iniţierea unui grup infracţional transnaţional şi la zece ani de închisoare pentru complicitate la spionaj, urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

Mircea Călin Flore a fost condamnat la patru ani şi zece luni de închisoare, pentru iniţierea unui grup infracţional transnaţional, şi la nouă ani şi şase luni de închisoare, pentru complicitate la spionaj. Instanţa a comasat pedepsele şi a dispus ca Flore să execute nouă ani şi şase luni de închisoare.

Gabor Kerekeş a primit cinci ani de închisoare cu executare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.

Tot la cinci ani de închisoare a fost condamnat Mustafa Oral, pentru iniţiere şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.

Decizia a fost contestată de inculpaţi şi de procurorii DIICOT la Completul de cinci judecători al instanţei supreme, instanţă care a dat sentinţa definitivă în acest dosar.

Toate pedepsele au fost reduse, în final, între trei ani şi cinci ani şi două luni de închisoare cu executare, însumând în cazul celor zece inculpaţi 44 de ani de închisoare, aproape jumătate din totalul condamnările dispuse în primă instanţă.

Şapte luni şi 14 termene pentru o decizie definitivă

Judecarea contestaţiilor din dosar a durat mult mai puţin decât fondul cauzei: şapte luni, în care au avut loc 14 termene. La acestea, toţi inculpaţii şi-au susţinut nevinovaţia, iar avocaţii lor au cerut pedepse blânde pentru clienţii lor. Apărătorii celor 10 inculpaţi au încercat să acrediteze ideea că documentele despre care DIICOT susţine că reprezentau secrete de stat sau de altă natură ar fi fost, în realitate, acte cu statut normal, a căror furnizare nu atrăgea astfel de acuzaţii.

Codruţ Sereş le-a spus judecătorilor că în dosar nu există "niciun prejudiciu, nicio vătămare, nici măcar documente secret". "Aveţi doar acuzaţii «umflate» prin mijloace specifice ale Ministerului Public, prin furnizarea pe surse a unor informaţii din anchetă", susţinea Şereş, care a arătat şi că DIICOT nu deţine nicio probă concretă care să dovedească întâlnirile sale cu Stamen Stanchev, iar martorii aduşi să relateze despre aceste aspecte nu au confirmat astfel de întâlniri şi nici că ar fi făcut vreun demers pentru a-i transmite consultantului străin documente prin terţe persoane.

Şi Zsolt Nagy spunea că viaţa sa a fost schimbată din cauza acestui proces. El a susţinut în faţa instanţei că nu a aderat sau sprijinit vreun grup infracţional despre care să aibă cunoştinţă. Fostul ministru le-a mai spus judecătorilor că privatizările nu au folosit documente clasificate şi că acuzaţiile la adresa sa sunt formulate pe baza convorbirilor dintre terţe persoane.

În 17 decembrie 2014, procurorul DIICOT a cerut pedepse cu executare pentru toţi inculpaţii din dosarul privatizărilor strategice şi sporuri de pedeapsă pentru Donciu şi Mucea, arătând că unele dintre infracţiuni au fost comise de către aceştia în formă continuată.

În final, cei cinci judecători din completul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au stabilit vinovăţia celor zece inculpaţi, dar reducerea pedepselor primite la instanţa de fond arată că au fost luate în considerare atât acuzaţiile, cât şi unele dintre argumentele în susţinerea nevinovăţiei.

Judecătorii i-au condamnat definitiv pe cei zece inculpaţi la pedepse însumând 44 de ani cu executare, din care: Codruţ Şereş - patru ani şi opt luni de închisoare, Zsolt Nagy - patru ani, Vadim Benyatov - patru ani şi şase luni, Stamen Stanchev - cinci ani şi două luni, Mihai Radu Donciu - cinci ani, Mihai Dorinel Mucea - patru ani şi şase luni, Michal Susak - patru ani şi opt luni, Mircea Călin Flore - patru ani şi şase luni, Gabor Kerekes - patru ani şi Mustafa Oral - trei ani de închisoare.