307 locuitori şi un singur medic. Ce arată analiza realizată de Institutul Naţional de Statistică pentru anul 2019

În anul 2019, activitatea din sistemul sanitar (public şi privat) s-a desfăşurat în peste 63 mii unităţi sanitare (51 mii de unităţi sanitare în mediul urban şi 12 mii în mediul rural).

Pe principalele categorii de unităţi, reţeaua sanitară a dispus în anul 2019 de: 532 spitale, faţă de 524 spitale în anul 2018; 161 unităţi asimilate spitalelor care oferă numai servicii de internare de zi sau servicii ambulatorii şi internare de zi, mai puţin cu o unitate faţă de anul precedent; peste 12 mii de cabinete medicale independente de specialitate, cu 652 unităţi mai multe decât în anul 2018; peste 15 mii de cabinete stomatologice independente, cu 339 unităţi mai multe decât în anul precedent; aproape 11 mii de cabinete de medicină de familie, în scădere cu 78 cabinete faţă de anul 2018. Reţeaua farmaceutică a furnizat servicii printr-un număr de 9,9 mii de farmacii, drogherii şi puncte farmaceutice, în scădere cu 49 de unităţi faţă de anul 2018, dar reţeaua de laboratoare medicale a înregistrat creşteri faţă de anul precedent, furnizând servicii prin intermediul a 4,3 mii laboratoare medicale cu 66 laboratoare medicale mai multe decât în anul 2018.

Dintre cele 693 de spitale şi unităţi asimilate spitalelor care şi-au desfăşurat activitatea în anul 2019, numai 344 sunt unităţi medicale mari (cu peste 100 de paturi), iar 268 sunt unităţi medicale mici (cu mai puţin de 50 de paturi).

Medicina primară, asigurată prin reţeaua decabinete medicale de familie, reprezintă primul contact al populaţiei cu sistemul sanitar, atât pentru diagnosticarea şi tratarea unor boli, cât şi pentru realizarea examenelor medicale preventive. Cele mai multe cabinete de medicină de familie au funcţionat în mediul urban, 6,5 mii cabinete comparativ cu 4,4 mii cabinete în mediul rural, la fel ca în anul 2018.

În mediul rural, unui cabinet de medicină de familie i-au revenit de 1,3 ori mai mulţi locuitori (aparţinând populaţiei rezidente) comparativ cu unui cabinet din mediul urban.

Asistenţa medicală ambulatorie de specialitate este asigurată prin unităţi specializate de tipul ambulatoriilor de specialitate, centrelor medicale şi stomatologice, policlinicilor, centrelor de diagnostic şi tratament etc., unităţi care sunt situate, în majoritate, în mediul urban.

Reţeaua cabinetelor medicale independente de specialitate şi cea a cabinetelor stomatologice independente – parte a sistemului de asigurare a asistenţei medicale ambulatorii – este situată, de asemenea, în cea mai mare parte în mediul urban. În timp ce în mediul urban au funcţionat 11,5 mii cabinete medicale independente de specialitate, în rural numărul acestora a fost de 23 ori mai mic, respectiv, de numai 494 cabinete.

În consecinţă, numărul mediu de locuitori care a revenit unui cabinet medical independent de specialitate a fost de 20 ori mai mare în mediul rural, faţă de mediul urban.

În anul 2019, la 10.000 locuitori în mediul rural au revenit, în medie, numai 0,6 cabinete medicale independente de specialitate (0,5 cabinete în 2018) comparativ cu 11,0 cabinete în mediul urban în anul 2019 (10,4 cabinete în anul 2018).

Cele aproximativ 693 de spitale şi unităţi asimilate spitalelor care au funcţionat în anul 2019 au dispus de 134,2 mii paturi pentru internare continuă (124,2 mii de paturi în mediul urban şi 10,0 mii de paturi în mediul rural) şi de 9,8 mii paturi de spital pentru internare de zi (numai 359 paturi în mediul rural). În 2019, spitalele şi unităţile asimilate au acordat servicii de internare continuă şi de zi unui număr aproximativ egal de pacienţi (4,3 milioane cazuri de internare continuă şi tot atâtea cazuri de internare de zi). Din punct de vedere al asigurării cu paturi, cele mai multe paturi de spital (132 mii paturi, reprezentând 91,5% din total) au fost puse la dispoziţia pacienţilor în spitalele mari (unităţi cu peste 100 de paturi fiecare), 7 mii de paturi de spital (4,9%) au fost disponibile în spitalele de dimensiune medie (unităţi cu 50-99 de paturi), iar 5 mii de paturi (3,6%) în spitale mici (cu mai puţin de 50 de paturi).

În 2019, durata medie de internare a fost de 7,1 zile/pacient internat în spital. Din totalul spitalelor un număr de 11 centre de sănătate cu paturi de spital (7 centre în mediul rural) au acordat asistenţă medicală cu internare continuă, în cel puţin două specialităţi, pacienţilor din mai multe localităţi, iar durata medie de internare a fost de 8,4 zile/pacient.

Pacienţii cu nevoi medico-sociale au beneficiat, în medie, de 158,0 zile/pacient de servicii de îngrijire, servicii medicale şi servicii sociale cu internare continuă în unităţile medico-sociale.

Prevenirea şi combaterea tuberculozei, precum şi tratarea bolnavilor stabilizaţi s-a realizat cu internare continuă, în medie, 119,7 zile/pacient în cele două preventorii, iar bolnavii cu TBC au fost trataţi, în medie 27,4 zile/pacient în cele două sanatorii specializate.

Din punct de vedere al asigurării cu personal medico-sanitar, în anul 2019 sistemul de sănătate a dispus de 63,3 mii medici, în creştere cu 2,7 mii medici faţă de anul 2018; de 17,0 mii medici stomatologi, în creştere cu peste 500 de medici stomatologi faţă de anul 2018; de 18,1 mii farmacişti, în creştere cu peste 450 de farmacişti faţă de anul precedent; de 150,3 mii personal cu pregătire sanitară medie, în creştere cu 4,9 mii faţă de anul 2018 şi de 72,4 mii personal sanitar auxiliar, în creştere cu 2,1 mii faţă de anul 2018. Structura personalului sanitar este preponderent feminină, ponderea femeilor în rândul medicilor şi al medicilor stomatologi fiind de 70,4%, respectiv 65,5%, iar în rândul farmaciştilor de circa 90%.

Un număr de 2,2 mii fiziokinetoterapeuţi şi 16,2 mii asistenţi medicali cu studii superioare au asigurat îngrijirea medicală în unităţile din sistemul sanitar public şi privat în anul 2019, faţă de 1,9 mii fiziokinetoterapeuţi şi 15,3 mii asistenţi medicali cu studii superioare în anul 2018.

Din totalul medicilor, aproximativ o cincime au fost medici de familie, aproape două treimi dintre aceştia desfăşurându-şi activitatea în mediul urban.

În anul 2019, la fel ca în anul precedent, discrepanţele pe medii de rezidenţă privind asigurarea populaţiei cu personal medical sunt evidenţiate de numărul mai mare de locuitori (aparţinând populaţiei rezidente) care au revenit unui cadru medico-sanitar, astfel: în mediul rural au revenit de peste 8 ori mai mulţi locuitori1 unui medic (de 1,5 ori mai mulţi locuitori unui medic de familie), de 6 ori mai mulţi locuitori unui medic stomatolog şi de aproape 4 ori mai mulţi locuitori unui farmacist, faţă de mediul urban.