ANALIZĂ: Principalele motive pentru grevele din CFR în ultimii patru ani

Neplata la timp a drepturilor băneşti nu este o problemă nouă pentru sistem, la fel cum nici obişnuinţa feroviarilor de a reacţiona imediat prin oprirea circulaţiei trenurilor nu este un element de noutate.

Dacă anterior anului 2009 sindicaliştii de la CFR aveau printre revendicări şi eventuale majorări salariale, începând cu acest an motivaţiile acţiunilor de protest au vizat întârzierea drepturilor salariale, programele de disponibilizări sau neîncheierea contractelor colective de muncă.

În martie 2009, sindicaliştii CFR aşteaptau ca administraţia să le prezinte programul de restructurare al sectorului, atenţionând că nu acceptă disponibilizări sau reducerea veniturilor angajaţilor şi ameninţând chiar cu greva generală dacă locurile de muncă nu vor fi păstrate.

Sindicaliştii precizau atunci că nu cer majorări de salarii, dar că solicită păstrarea locurilor de muncă şi a sporurilor care se acordau în acel moment angajaţilor de la CFR.

"Fără investiţii şi fără tehnologie avansată nu poate fi vorba de restructurare, cifra de personal fiind deja redusă în ultimii doi ani. Aşteptăm însă programul de restructurare de la Ministerul Transporturilor", afirma preşedintele de atunci al Federaţiei Naţionale Mişcare Comercial, Gheorghe Popa.

Nemulţumiţi de planul de restructurare transmis de Ministerul Transporturilor, care prevedea reducerea numărului de personal cu 12.139 pe întreg sistemul, fără nicio formă de protecţie pentru cei disponibilizaţi, sindicaliştii au început să ameninţe cu proteste ample.

Ministrul Transporturilor de atunci, Radu Berceanu, le transmitea sindicaliştilor că cei peste 12.000 de angajaţi nu vor primi "zeci de salarii compensatorii" şi acuza fosta guvernare PNL că a angajat oameni cu salarii mari înaintea campaniei din iunie 2008, pentru a strânge voturi.

După discuţii eşuate cu liderii sindicali, în 26 martie 2009, aproximativ 1.000 de angajaţi ai Regionalei CFR Bucureşti s-au adunat în Gara de Nord, nemulţumiţi de disponibilizările anunţate.

Trei zile mai târziu, sindicalişti CFR din toată ţara au venit la Bucureşti pentru a participa la un miting de protest în faţa Ministerului Transporturilor, urmat de un marş spre sediul Guvernului.

Aproximativ 6.000 de angajaţi din CFR au participat la acţiunile din 29 martie 2009. Reprezentanţii Ministerului Transporturilor s-au declarat "surprinşi" că feroviarii au ieşit în stradă, susţinând că le-au transmis sindicaliştilor variante pentru eficientizarea activităţii la CFR, nu un program privind disponibilizarea a 12.000 de persoane.

În luna mai a aceluiaşi an, feroviarii, prin preşedintele Federaţiei Mişcare-Comercial, Gheorghe Popa, anunţau că în urma unei discuţii cu ministrul Radu Berceanu, s-a stabilit amânarea procedurii de sesizare a conflictului de muncă.

"Suntem de acord să semnăm un contract colectiv de muncă, în condiţiile în care Ministerul Transporturilor renunţă la disponibilizarea personalului care ar fi trecut în şomaj, fără protecţie socială, reconversie profesională, fără alternativă pe piaţa forţei de muncă, fiind vorba de un personal strict calificat pentru calea ferată", spunea Popa.

În ciuda negocierilor, în 10 iunie 2009, opt trenuri au fost blocate din cauza unei greve spontane la CFR, trei dintre garnituri fiind oprite în Gara de Nord, una la Chitila şi patru la Titu. Angajaţii Regionalelor Bucureşti şi Constanţa au acuzat atunci întârzieri în plata salariilor pe luna mai.

În aceeaşi zi, feroviarii din regionalele Timişoara şi Cluj ameninţau cu noi proteste.

Conducerea companiei feroviare susţinea atunci că protestul angajaţilor din CFR a fost nejustificat şi va provoca noi probleme financiare pentru companie, cu consecinţe asupra salariilor.

În 1 iulie 2009, noi proteste spontane au avut loc în mai multe regionale din ţară, oamenii fiind din nou nemuţumiţi că nu şi-au primit salariile.

O lună mai târziu, ministrul Radu Berceanu atenţiona reprezentanţii sindicatelor feroviare, care ameninţau cu "greve năprasnice", că în a doua jumătate a anului este posibil să nu le mai rămână deloc bani de salarii.

În luna septembrie 2009, sindicatele feroviare au propus conducerilor CFR SA, CFR Marfă şi CFR Călători un set de 18 măsuri pentru redresarea căii ferate, printre care eliminarea discrepanţelor taxei de acces pe infrastructura rutieră şi feroviară, interzicerea transporturilor de mărfuri periculoase pe drumuri, dezvoltarea transportului combinat RO-LA şi a transportului containerelor.

O altă măsură propusă a fost ca pe liniile operabile statul să nu mai plătească subvenţii pentru operatorii privaţi. De asemenea, sindicatele au solicitat rezilierea contractelor cu firmele de pază. Alte propuneri au vizat eliminarea accizei la motorină, elaborarea unor acte normative pentru descurajarea călătoriilor frauduloase, trecerea activităţii de exploatare a reviziilor de vagoane la CFR SA, sindicaliştii solicitând ca statul să plătească şi întreţinerea infrastructurii, nu doar reparaţiile capitale.

Câteva zile mai târziu, peste 150 de angajaţi de la Secţia Cluj a SC Reparaţii Locomotive "CFR - SCRL Braşov" au declanşat un alt protest, cu încetarea activităţii, pentru că nu şi-au primit salariile pe luna august, exemplu urmat apoi şi de colegii din Iaşi. Sindicatele spuneau atunci că nu au fost implicate în acele proteste.

La începutul lunii octombrie 2009, sindicaliştii au început din nou să ameninţe cu declanşarea grevei generale, după ce Ministerul Transporturilor anunţase că peste 10.300 de angajaţi vor fi concediaţi de la companiile din sectorul feroviar şi vor primi dublul salariului mediu net pe economie, la data încetării contractului de muncă, indemnizaţie de şomaj şi un venit lunar de completare pe parcursul a 20-24 de luni, în funcţie de vechimea în activitate.

Anul 2010 a început cu avertismentul transmis de ministrul Berceanu, care arăta că, în ciuda obişnuinţei celor de la CFR de a rezolva conflictele de muncă prin greve, o astfel de acţiune ar reprezenta un pericol mare pentru CFR Marfă.

Berceanu transmitea atenţionarea în contextul în care anunţa acordarea compensaţiilor doar acelor persoane din cei 6.500 de disponibilizaţi de la CFR Marfă care nu reuşesc să se angajeze nici după expirarea perioadei de şomaj.

"Nu doresc să aibă un aşa stil de protecţie socială încât să le placă să stea acasă. Propunerea mea e ca în momentul în care pleacă să nu ia nimic, nu se angajează, ia ajutor de şomaj. Nu poate nici atunci, va primi o compensare de la noi un număr de luni", spunea Berceanu.

Un nou val de nemulţumiri în rândul feroviarilor a apărut în luna mai 2010, după anunţarea intenţiei de reducere a cheltuielilor bugetarilor, ceferiştii ameninţând atunci că la sfârşitul lunii vor opri circulaţia trenurilor.

Angajaţii CFR au renunţat însă să oprească activitatea, decizia fiind luată după ce au văzut proiectele de lege care nu prevedeau reducerea salariilor feroviarilor. Mai mulţi sindicalişti Metrorex le-au solicitat atunci să participe la acţiunile de protest în semn de solidaritate, însă angajaţii din CFR au refuzat, spunând că dacă va apărea un act normativ prin care să le fie reduse salariile cu 25 la sută, vor opri activitatea în totalitate.

În august 2010, liderii sindicali anunţau că au transmis conducerii Ministerului Transporturilor noi soluţii pentru problemele CFR, care însă nu au fost acceptate. Sindicaliştii cereau să se stabilească concret o subvenţie pentru transportul de călători, alocată din PIB în proporţie de 0,5 - 0,6 la sută, care "să rămână bătută în cuie şi să fie primită anual".

Problemele feroviarilor nu au fost însă rezolvate, iar după câteva luni de linişte, în februarie 2011 sindicatele au declanşat conflictul de interese, deoarece expiraseră contractele colective de muncă la toate cele trei companii. Sindicaliştii ameninţau şi atunci cu greva la începutul lunii martie, susţinând că nu acceptă diminuarea salariilor şi nici negocieri colective.

În 16 martie 2011, angajaţii din CFR au făcut grevă de avertisment, protestul fiind atunci motivat de faptul că nu au fost semnate contractele de muncă la CFR Călători şi CFR Infrastructură. Feroviarii au oprit lucrul între orele 7.00 şi 9.00, 382 de trenuri fiind afectate de greva de avertisment.

În aceeaşi zi, ministrul Transporturilor de la acea vreme, Anca Boagiu, a solicitat în şedinţa de Guvern amânarea dezbaterii proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli pentru acel an al CFR Călători, motivând că doreşte să prezinte spre aprobare bugetele tuturor companiilor feroviare.

Imediat sindicaliştii au început să ameninţe cu declanşarea grevei generale, pentru a pune presiune pentru aprobarea bugetelor. Câteva zile mai târziu, după ce Anca Boagiu a anunţat că vor fi semnate contractele colective de muncă la CRF, feroviarii au renunţat la proteste.

Neplata drepturilor salariale a fost şi în 2012 motivul unor proteste ale feroviarilor. În 2 aprilie, cinci trenuri au fost oprite în gările din judeţul Suceava, după un protest spontan al angajaţilor de la Infrastructură, nemulţumiţi de faptul că nu şi-au primit drepturile salariale. Conflictul a fost încheiat după ce sumele necesare pentru plata salariilor au fost asigurate.

Întârzierea cu o zi a plăţii salariilor unor angajaţi din CFR a fost, spun liderii sindicali, "cireaşa de pe tort" pentru protestul spontan declanşat miercuri de feroviari.

Faptul că nu şi-au încasat salariile la timp a reprezentat pentru angajaţii CFR Călători şi CFR Infrastructură de la regionalele Bucureşti, Craiova, Cluj, Iaşi, Galaţi şi Constanţa un motiv suficient de puternic să atenţioneze din nou guvernanţii şi administraţiile companilor feroviare că îşi vor cere drepturile.

Liderii sindicali spun însă că angajaţii din CFR au şi alte nemulţumiri, legate de condiţiile grele de muncă, de faptul că nu au mai recuperat venituri care în timp au fost reduse cu 30 la sută, toate acumulate de-a lungul timpului, pe care le-am sesizat conducerilor companiilor, dar la care nu am primit răspuns.

În cele două ore de protest, despre care sindicaliştii spun că a fost "spontan, 138 de trenuri care circulă pe raza regionalelor Bucureşti, Craiova, Cluj, Iaşi, Galaţi şi Constanţa nu au mai plecat din staţii sau au fost oprite în staţii intermediare, având întârzieri totale de 10.468 de minute şi ajungând la destinaţii cu întârzieri foarte mari.

Relu Fenechiu, care se confruntă cu un protest al angajaţilor din CFR la nici o lună de la preluarea portofoliului Transporturilor, a promis că salariaţii îşi vor primi banii miercuri sau cel târziu joi, arătând că avea informaţii "pe surse" încă de marţi seara despre greva "spontană" a angajaţilor CFR.

Ministrul spune că persoanele vinovate de întârzierea plăţii salariilor angajaţilor CFR "vor pleca acasă".

Greva angajaţilor din CFR a fost discutată şi în şedinţa de Guvern, premierul Victor Ponta spunând că protestul a fost aşa de spontan că toată lumea ştia de el de marţi seară.

Premierul Victor Ponta a transmis angajaţilor CFR că le înţelege problemele şi ştie că au salarii mici, dar i-a atenţionat că nu vrea ca greva declanşată miercuri dimineaţa să devină un obicei şi să se transforme "într-un şantaj", explicând că autorităţile depun mari eforturi pentru plata salariilor.