ANCHETĂ | Liviu Mihaiu & Octavian Berceanu: O anchetă a poluării din Bucureşti pe parcursul ultimelor 6 luni

O anchetă de Octavian Berceanu şi Liviu Mihaiu

Dar pentru că nu “se vede”, ci doar se simte in statistica duratei de viaţă din Bucureşti, cetăţenilor le-a luat mult timp să conştientizeze pericolul care afectează sănătatea copiiilor noştri sau a bătrânilor, cei mai expuşi la consecinţele acestui tip de flagel.. .

 Pentru calitatea aerului din Bucureşti din ultimii 10 ani, Uniunea Europeană ne sancţionează insă cu amenzi (vezi procedura de infringement)

Cei mai buni medici din lume ne demonstreză ştiinţific că oboseala, care persistă dimineaţa, este din cauza poluării aerului, care ucide sistemul imunitar şi blochează funcţionarea organelor interne.

La începutul anului 2020, aerul nopţilor de weekend a devenit un coşmar. “Cineva” a reuşit să producă de atât de multă poluare, încât a depăşit de 2-3 ori poluarea zilnică a tuturor surselor convenţionale luate împreună. Poluarea din nopţile de weekend a devenit o problemă de siguranţă a bucureştenilor, nerezolvată de către stat.

Scandalul despre poluare a inceput după ce activistul de mediu, Octavian Berceanu, a comparat gardul de poluare al oraşului Sidney in timpul marilor incendii de anul trecut şi cel al Bucureştiului. Bănuiţi cum că cel al Capitalei noastre era pe mulţi parametri mai poluat

E clar că ceva putred a fost în aerul capitalei, în mod special în serile sâmbătă şi duminică.

În prima duminică din 2020 am ieşit ca un cocoş să strig pe gardurile Ministerului Mediului şi a reţelelor de socializare: ”Iese fum, dar nu arde nimic!”. Aerul de Bucureşti duhnea, la fel ca Sydney-ul, cuprins de incendii de vegetaţie pe o suprafaţă cât jumătate din Romania.

Specialistii europeni, care ”n-au mâncat salam de soia românesc”, spun că decese şi afecţiunile pulmonare, cardiovasculare sau oncologice sunt asociate episoadelor repetitive ale poluării aerului, cu o cadenţă atât de mare încât corpul uman cedează din cauza acumulării în organism a particulelor toxice, fără capacitatea eliminării lor. Dacă pun şi aportul oxizilor de sulf (SOx), oxizilor de azot (NOx), a compuşilor organici volatili, a subtanţelor rezultate din incendierile de deşeuri ori a germenilor patogeni asociaţi apei plină cu materii fecaloide din Dâmboviţa cu care sunt spălate străzile, avem imaginea dezastrului pe care statul încearcă să-l ascundă.

Poluarea are cele mai nocive efecte pentru cei care respiră în primul metru de aer de la sol. În ”plapuma” gazoasă plutesc, cu densităţi mari, gazele gropilor de gunoi, gazele rezultate în urma incinerărilor, pulberile fine care ”agaţă” substanţele toxice, germenii patogeni, gazele de eşapament precum monoxidul de carbon, dioxidul de sulf şi dioxidul de azot.

Revin la topic. Cum se traduc pentru mine valorile de PM 2,5 150-300 μg/m³ ( micrograme de particule pe metru cub de aer) în Bucureşti?

Valorile medii zilnice şi anuale maxime, peste care specialiştii spun că mortalitatea se transformă în certitudine sunt cele din tabelul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO- OSM).

Legislaţia europeană, mai laxă decât orientările OSM privind calitatea aerului, spune că valoarea maximă zilnică pentru PM2,5 nu trebuie să depăşească 25 μg/m³.

Conform transpunerii Directivei 2008/50/CE în legislaţia naţională, prin Legea 104/2011 la noi valoarea medie anuală maxim admisă e tot 25 μg/m³, dar ATENŢIE, legea nu zice nimic despre valorile medii orare sau zilnice maxim admise.

De ce? Simplu, pentru că mediile anuale pot fi ”corectate” în jos dacă nu raportezi valorile între anumite intervale orare, cum ar fi noaptea când ninge cu PM10 şi PM2.5. (https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/69477/WHO_SDE_PHE_OEH_06.02_eng.pdf;jsessionid=A1D2362E510B7E0A2BE6FE02EBD4A1EA?sequence=1)

Să revenim la filmul care ne-a inspirat.

Filmul foloseşte datele furnizate de reţeaua europeană de sateliţi Copernicus (https://twitter.com/ceebankwatch/status/1010108547613503488)

Din imaginile mai vechi, din 2017, văd că sursele externe Bucureştiului sunt sudul Olteniei si bazinul Rovinari. Drept pentru care am făcut o vizită de o săptămână pentru a vedea ce-i acolo şi de unde se ridică atât de mult praf încât să acopere Muntenia si Moldova istorică.

În sudul Olteniei am descoperit un deşert în expansiune cu dune de nisip de 20 de metri înălţime care, în 2020, în mod excepţional datorită ploilor, a avut un strop de pătură erbacee.

Am mers pe teren cu D. P, fost secretar de stat din MMAP, autorul moral a peste 5000 ha de nisipuri împădurite. Ca idee, nisipul se întinde peste 100.000 ha, mai mult decât poţi să vezi cu ochii din avion, de la Dunăre până la Craiova.

Nisipurile Olteniei sunt o sursă de poluare cu PM10 şi PM2,5, ne spune clar sistemul satelitar de monitorizare a poluării aerului Copernicus. Soluţiile de a stabiliza dunele sunt:

1. replantarea pădurilor,

2. plantarea perdelelor forestiere,

3. revenirea la lacurile naturale din lunca    inferioară inundabilă a Dunării.

M-am uitat pe prognoza meteo a zilelor de 4-5 ianuarie 2020:

”Sâmbătă (4 ianuarie) - Valorile termice diurne se vor situa peste cele caracteristice la începutul lunii ianuarie …cu precãdere în Oltenia şi zona deluroasã a Munteniei, se vor încadra în general între 2 şi 12 grade. Vântul va sufla …cu viteze mai mari, de 50…55 km/h, în sudul Olteniei. 

Duminică (5 ianuarie) -. Pe arii restrânse, mai ales la începutul zilei în sudul şi sud-estul teritoriului, vor fi depuneri de polei, iar noaptea se va forma gheţuş. Vântul va avea intensificãri …cu viteze mai mari, în general de 50…60 km/h, în regiunile estice şi sud-estice.”

Vânt a fost, posibilitate de transport a prafului a existat. Şi mă întreb, oare chiar a ajuns praful din Oltenia în Bucureşti doar în nopţile de weekend?

Şi fix doar sâmbătă şi duminică noaptea bate vântul aşa de convingător încât să transporte mii de tone de particule din Oltenia peste Bucureşti? Ştiu că din industrie mai rezultă şi alţi poluanţi atmosferici care merg împreună cu praful, fapt confirmat chiar de imaginile satelitare.

M-am deplasat si la Rovinari ca să văd haldele de steril şi cenuşă rezultate din exploatarea minieră de suprafaţă şi din arderea cărbunelui. Haldele sunt istorice, pe mii de hectare. Dar ce mă intrigă sunt depozitele de sute de hectare de cenusă, lăsate în bătaia vântului.

Totuşi, daca vorbesc de praful şi cenuşa transportate pe calea aerului pe mai mult de 200 km atunci iau în considerare si oxizii de azot rezultaţi din arderile din zona Rovinari? Ca să văd circulaţia aerului m-am întors la imaginile satelitare Santinel 5P care stâng probe privind praful şi alţi compuşi care generează poluarea aerului.

Imaginile ne arată destul de bine că NO₂(dioxidul de azot) nu migrează în volume mari din zonele Rovinari şi Bechet. Totuşi, din imaginea 7-21 ianuarie 2019 văd că poluarea cu NO₂  rezultată din arderile de combustibili fosili si derivaţi (plastic), face Bucureştiul campion.

Concluzie: curenţii de aer care trec prin Oltenia şi Rovinari sunt vectorii unei poluări a Bucureştiului cu praf si oxizi de azot, dar asta ar fi insemnat zile cu valori constant mari şi nu intervale orare stricte, doar în anumite seri de weekend. Sursa: https://maps.s5p-pal.com/

Cifrele ascund realităţi dure. Primele concluzii, analizând Hotărârea Curţii de Justiţie a UE nr.334/2020 sunt că România raportează trunchiat datele colectate (citirile aparatelor de măsurat) sau nu raportează deloc despre poluarea cu PM2.5 sau incidenţa cazurilor de îmbolnăviri şi decese asociate poluării aerului. Primăria Generală şi MMAP nu au planuri de măsuri reale pentru Bucureşti şi nu au făcut nimic, dar nimic, ca să ne scape de otrava din aer.

Ne-ntoarcem în Bucureşti şi reluăm episoadele de poluare generate de incendiile din Bucureşti şi zonele limitrofe, precum Periş, Sinteşti, Vidra, Glina, Ştefăneşti. Pentru a prinde urmele incendiilor am folosit sistemul satelitar de supraveghere al incendiilor, în timp real.

Zona afectată de incendii se află la 22 de km de centrul Bucureştiului. Zona 1 are 4 ha iar zona 2 are 20 hectare incendiate. Cu toate aceste incendieri de mirişte din Buturugeni (GR), aerul din Bucuresti nu a suferit schimbări dramatice în 23 ianuarie 2020.

Am observat că poluarea generată de incendii, în acest caz al unei singure surse izolate, nu produce efecte vizibile pe senzorii de măsurare a calităţii aerului la distanţe de peste 5 km, adică fumul din incendiile de vegetaţie nu afecteză Bucureştiul.

Continuare pe PAGINA 2....