De ce instanţa l-a declarat colaborator al Securităţii pe Băsescu: „Nu a avut atitudine de protejare a celor denunţaţi”

Traian Băsescu a fost declarat de instanţă colaborator al Securităţii deoarece, din probele analizate, fostul preşedinte „nu a menajat interesele persoanelor denunţate, nu a avut o atitudine precaută şi nici de protejare a celor denunţaţi”.

 

Aceste informaţii se regăsesc în motivarea Curţii de Apel Bucureşti, publicată la aproape 9 luni de la pronunţarea deciziei. Băsescu a respins toate acuzaţiile CNSAS şi poate, acum, să facă apel la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 

 

Traian Băsescu a recunoscut, notează instanţa, că a oferit unui ofiţer de contrainformaţii militare două note informative,  datate în anul 1975, în care sunt menţionaţi doi colegi de-ai lui de la Institutul de Marină. Fostul preşednte a spus că nu cunoştea faptul că un ofiţer de contrainformaţii făcea parte din structura fostei Securităţi, respectiv Direcţia a VI-a a Securităţii. 

 

„Curtea apreciază că, în mod rezonabil, această apărare nu poate fi primită, deoarece, în primul rând, faptul că Serviciile de contrainformaţii făceau parte din structura Securităţii era prevăzut expres într-un act normativ publicat în Buletinul Oficial, iar pârâtul a arătat în faţa instanţei că a urmat cursuri de legislaţie la Institutul de Marină, astfel că nu este plauzibil că el s-a aflat în eroare sub acest aspect”, spune motivarea. 

 

„Este rezonabil să se aprecieze că pârâtul B. T. putea să-şi dea seama că a fost contactat de organe ale Securităţii şi că notele informative au fost remise unor astfel de organe”.

 

Judecătorii spun că documentul esenţial care dovedeşte că Băsescu a fost colaborator este nota informativă nr. 0023/ 3990, datată 05.05.1975, redactată şi semnată olograf cu numele conspirativ „Petrov”, primită de ofiţerul de contrainformaţii militare. În acea notă, Băsescu informa Securitatea în legătură cu intenţia unui coleg de facultate de a rămâne în străinătate.

 

În această notă informativă se menţionează: numitul D.C. „Nu are prieteni în clasă şi, din cauza caracterului său, nici nu este acceptat în anturajul colegilor. Din discuţiile purtate cu verişoara lui, V., de profesie învăţătoare, am înţeles că D.C. ar fi dispus, în cazul în care ar reuşi să cunoască în străinătate o fată cu avere, să rămână acolo. Cu verişoara lui D. am avut ocazia să discut aceste probleme deoarece am fost la un moment dat prieteni”.

 

„Este de notorietate faptul că intenţia unei persoane de a rămâne în străinătate sau de a părăsi ţara era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei ce luau o astfel de hotărâre erau priviţi ca nişte trădători de patrie”, subliniază judecătorii.