Fragmentele minuscule de plastic dispersate în mediul înconjurător pot ajunge în sânge şi pot pătrunde în corpul uman. Primele dovezi au fost culese de cercetările efectuate în Olanda şi coordonate de Vrije Universiteit din Amsterdam. Rezultatele, publicate în Environment International, au fost obţinute de grupul de lucru condus de ecotoxicologul Heather Leslie şi de chimista Marja Lamoree, în cadrul proiectului Immunoplast.
Datele au fost culese graţie analizei sângelui donat de 22 de persoane anonime, în care au fost căutate urme a cinci polimeri, molecule care sunt elementele de bază ale plasticului şi nivelurile prezente în sânge.
S-a constatat că în trei sferturi din cele 22 de probe examinate erau urme de plastic şi că cel mai abundent material este PET (polietilen tereflatat), din care sunt fabricate sticlele: s-a măsurat o cantitate de 1,6 micrograme pe mililitru de sânge, egală cu o linguriţă de plastic la o mie de litri de apă. Polistirenul folosit la ambalaje a fost, de asemenea, foarte comun, urmat de polimetilmetacrilat, cunoscut şi sub numele de plexiglas.
Acum, notează cercetătorii, rămâne de văzut dacă şi cu cât de uşor particulele de plastic pot trece din sânge în organe.
„Acestea sunt primele date de acest tip şi acum, a spus Lamoree, vor trebui colectate mai multe, pentru a înţelege cât de multe microplastice sunt prezente în corpul uman şi cât de periculoase pot fi acestea. Datorită noilor date se va putea stabili dacă expunerea la microplastice reprezintă o ameninţare pentru sănătatea publică”.