ANPFDC: Am formulat cereri de repatriere pentru toţi copiii români identificaţi ca fiind neînsoţiţi

ANPFDC a arătat, pentru MEDIAFAX, că au fost formulate cereri de repatriere pentru toţi minorii români semnalaţi după ce un raport prezentat, joi, de Caritas România a arătat că România adoptă o politică intensivă de recuperare a minorilor neînsoţiţi din Italia, dar tinde să readucă în ţară în principal copii cu vârste mici, în defavoarea adolescenţilor.

"Referitor la grupa de vârstă a minorilor români pentru care a fost solicitată repatrierea, precizăm că autorităţile române au formulat astfel de cereri pentru toţi copiii români semnalaţi, indiferent de vârstă, etnie, sex sau stare de sănătate, etc", se arată în răspunsul dat de ANPFDC.

Instituţia mai precizează că de la încheierea Acordului de repatriere dintre România şi Italia, au fost identificaţi 522 de copii români neînsoţiţi pe teritoriul Italiei, cei mai mulţi (281) în 2008, 153 în 2009 şi 88 anul acesta, până în luna mai.

Dintre aceştia, 102 au fost repatriaţi: 60 în 2008, 23 în 2009 şi 19 de la începutul anului iar cei mai mulţi aveau între 15 şi 17 ani.

Astfel, doar 15 dintre minorii repatriaţi au avut între 0 şi 14 ani, 73 aveau între 15 şi 17 ani, iar 14 dintre persoanele repatriate erau majore la data reîntoarcerii în ţară.

"În cazul copiilor cu vârste mai mari (9-12 ani), în conformitate cu prevederile legislaţiei ambelor state, dar şi ale Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, după luarea deciziei privind repatrierea este solicitată opinia acestuia cu privire la această măsură. În situaţia în care opinia copilului ascultat este defavorabilă repatrierii în România, autorităţile italiene au continuat aplicarea măsurilor de protecţie cu privire la aceştia, în conformitate cu interesul lor superior", se mai arată în răspunsul remis agenţiei MEDIAFAX.

Potrivit ANPFDC, partea română a dus la îndeplinire cu celeritate obligaţiile care îi revin prin Acordul de cooperare dintre cele două state, şi a atras atenţia că din datele statistice reiese un decalaj clar între numărul solicitărilor de repatriere formulate de autorităţile române şi numărul minorilor efectiv repatriaţi din Italia.

România adoptă o politică intensivă de recuperare a minorilor neînsoţiţi din Italia, dar tinde să readucă în ţară în principal copii cu vârste mici, în defavoarea adolescenţilor, se arată în raportul de cercetare "Românii din Italia între respingere şi acceptare", realizat de Caritas România.

Potrivit raportului de cercetare, în perioada 2004 - 2009, numărul minorilor români neînsoţiţi repatriaţi din Italia a variat între 26 şi 37, neexistând o creştere clară, bruscă şi constantă, ca efect al Acordului bilateral încheiat între România şi Italia.

"Pentru numărul redus al minorilor români neînsoţiţi repatriaţi în ultimii ani o explicaţie ar putea fi şi dificultatea autorităţilor în identificarea minorilor. Din datele furnizate de Comitetul pentru Minori Străini, 77% din minorii străini neînsoţiţi semnalaţi în 2008 nu au putut fi identificaţi. Aceasta înseamnă că pentru ei nu s-au putut începe anchetele familiale în ţara de origine, făcând astfel imposibilă repatrierea. La aceste posibile explicaţii se adaugă şi cazurile în care s-a identificat familia în ţara de origine, însă există motive care împiedică repatrierea considerându-se că o eventuală măsură de repatriere ar reprezenta un pericol pentru minor", se arată în raport.

Pe de altă parte, iniţiatorii raportului atrag atenţia că operatorii sociali au semnalat cazuri în care minorul intrat în sistemul de protecţie a ajuns la vârsta majoră înaintea dispunerii măsurii de repatriere.

Potrivit documentului, România ar adopta o politică intensivă de recuperare a minorilor neînsoţiţi, deşi se consideră că ar tinde să readucă în ţară în principal copii cu vârste mici, în defavoarea adolescenţilor.

"Spre exemplu pentru 87 la sută din minorii români neînsoţiţi cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, identificaţi în ultimii 10 ani în Lazio, nu s-au făcut cereri de repatriere de către autorităţile româneşti, deşi este cunoscută la nivel naţional prevalenţa acestei grupe de vârstă", se arată în raportul de cercetare.

Cererea specifică a autorităţilor româneşti de a repatria copiii mici nu ar fi benefică nici pentru minorii care riscă traume în momentul în care sunt luaţi dintr-o societate în care s-au integrat şi duşi într-o altă societate, în cadrul unor familii sau în centre care nu îndeplinesc întotdeauna condiţiile necesare, nici pentru statul italian "care investeşte resurse considerabile pentru implementarea proiectelor educative, pentru ca apoi să îi repatrieze fără să ştie care este situaţia lor şi dacă reintegrarea în ţara de origine este efectivă".

Numărul copiilor români neînsoţiţi din Italia a început să crească începând cu anul 2003, când numărul s-a dublat şi a continuat să crească continuu. Această dinamică a fost influenţată în special de accesul liber acordat românilor la ţările spaţiului Schengen pentru perioade inferioare a trei luni (la 1 ianuarie 2002) şi aderarea României la Uniunea Europeană (la 1 ianuarie 2007).