INTERVIU  Anxietatea. Totul despre tulburarea care afectează copii şi adulţi deopotrivă. Ce recomandă psihologii

Psiholog Mihai Copăceanu este de părere că „există o vulnerabilitate genetică care, dacă interacţionează cu situaţii stresante sau traumatice, pot produce sindroame clinice, iar stresul cronic este fără îndoială un factor important în etiologia anxietăţii”.

„În etiologia tulburărilor de anxietate, ca de altfel şi în cazul altor tulburări psihice, vorbim de o interacţiune de mai mulţi factori genetici/biologici, psihologici şi sociali (cunoscuţi sau prea puţin cunoscuţi), unii care predispun, alţii care precipită şi alţii care favorizează dezvoltarea afecţiunii”, explică specialistul.

Diferenţa între frică şi anxietate

„Diferenţiem însă între un anumit tip de frică, de o nesiguranţă sau chiar de o anxietate experimentată la un moment în viaţa noastră, ca o reacţie normală la situaţii sau factori care ne ameninţă. Reacţionăm emoţional uneori disproporţionat. Însă, în cazul persoanelor cu tulburări de anxietate vorbim de îngrijorări frecvente, de frici intense, excesive şi persistente, de ganduri care parcă nu ne mai ies din minte, care revin şi revin, de raţionamente greşite. Pentru unele persoane aceste stări se întind pe cea mai mare parte a zilei, pe mai multe zile/săptămâni astfel încât funcţionarea normală personală, familială, socială este împiedicată”, mai arată Copăceanu.

Atacul de panică: ce este şi ce efecte are

Oamenii în general încearcă să le controleze, să-şi preocupe timpul cu alte activităţi, însă o stare bruscă de frică intensă poate duce la un atac de panică, când simţi că nu mai poţi respira, când transpiri, tremuri, simţi cum bătăile inimii sunt accelerate şi ai sentimentul că ceva rău se poate întâmpla (”dacă nu mai pot respira, dacă mor, dacă sunt singur şi nu vine nimeni în ajutor”). Stările repetate de panică pot să afecteze calitatea somnului, iar a doua zi să nu te mai poţi concentra la activităţile curente.

Cea mai mare greşeală pe care o facem este că încercăm să căutăm şi să adoptăm diverse atitudini şi false soluţii care nu doar că nu ne ajută să ne tratăm anxietatea, dar ne-o agravează, arată Copăceanu. Ba mai mult, ne interesăm pe toate tipurile de forumuri online, citim şi dăm crezare unor remedii deloc ştiinţifice.

O anxietate netratată este corelată cu abuz de substanţe şi depresie dar şi cu risc pentru evenimente cardiace.

Alteori primim sfaturi contraproductive de la familia sau prieteni:

Ce să nu spui unei persoane cu anxietate

• Of, iar începi cu nebuniile tale
• Calmeaza-te, nu ai nimic, nu vezi că exagerezi
• E doar în capul tău
• Hai bea ceva (alcool), o să te simţi mai bine
• Bă, nu e chiar aşa o mare scofală, alţii au probleme şi mai grave
• Nu depui suficient efort ca să scapi de gândurile tale obsesive. Tu eşti de vină
• Nu te mai gândi, mergi înainte
• Eşti un ciudat
• Nu ai niciun motiv să te îngrijorezi
• De ce nu poţi sa fii mai pozitiv !

Persoanele care suferă de anxietate se pot simţi singure, se pot simţi neînţelese şi pot simţi că nimeni nu îi încredere. Nu le judeca, nu critică. În schimb, poţi să arăţi că îţi pasă, că eşti lângă el, că îl încurajezi să programeze o şedinţă de evaluarea psihologică.

Ce e recomandat să îi spui unei persoane cu anxietate

• Respiră încet şi adânc
• Ştiu că nu e vina ta şi că nu-ţi poţi controla senzaţiile
• Această stare va trece şi tu ştii asta
• Sunt aici lângă tine te poţi baza pe mine
• Te ajută dacă stau lângă tine?
• Spune-mi ce simţi acum?
• Spune-mi ce vrei să fac pentru tine
• Haide să mergem undeva unde e linişte, haide să ne plimbăm.

CITETE ŞI: Stresul în familie. Cum sunt afectaţi copiii şi părinţii şi ce e de făcut? Ce sfaturi concrete oferă psihologii?

Ce simt persoanele care suferă de anxietate. MĂRTURII

 -        „Cred că este important sa punctez ca eu nu am primit acest diagnostic de la niciun specialist. Dar pot spune de ce cred ca sufar de aceasta afectiune pe baza unei documentări de aproximativ 10 ani. Fiindcă m-am lovit de nişte ziduri atunci cand am incercat sa îmi povestesc problemele, am început sa mă informez singură despre ce ar putea cauza acele stări şi gânduri pe care nu le puteam explica..Eu pot descrie anxietatea cel mai bine ca un sentiment de frica care nu te părăseşte niciodată. Aceasta frica nu are un sens sau o logica.  Trăiesc în fiecare zi cu un soi de îngrijorare pentru nişte lucruri care se pot intampla sau, la fel de bine, pot sa nu se intample niciodata. Îmi fac griji ca vanzatoarea de la magazin se va lua de mine pentru că nu am bani schimbaţi şi nu are să-mi dea rest, îmi fac griji ca m-am urcat în trenul greşit şi mă va certa controlorul si ma va da jos din tren la o staţie oarecare.

       Mi-am dat seama ca nu este normal sa traiesti aşa în fiecare zi în urmă cu vreo 10 ani, când am început sa vorbesc cu oamenii din jurul meu despre asta, deoarece toate acele ganduri şi stări mă copleşeau, şi nimeni nu părea sa mă înţeleagă. Aşadar, am încetat sa mai vorbesc despre asta, dar am început sa mă informez mai mult şi să caut modalităţi de a mă ajuta. Aşa ca acum, deşi din afara par un om fără prea multe probleme, în interior sunt un ansamblu de frici. Doar ca am invatat sa le gestionez mai bine ca sa pot trece mai uşor prin viaţă.”, a povestit Aurelia Grigore, 23 de ani.

-       „Da, am resimţit anxietate cam toată viaţa, incepand cu gradinita. Atunci cred ca am experimentat ceva similar cu anxietatea de separare, nu mă puteam acomoda nicicum la gradinita si plangeam in continuu. 2 ani m-am chinuit aşa. Apoi am dat de anxietatea de performanţă la scoala fiindcă am fost invatata "sa nu mă fac de ruşine", cu alte cuvinte mi-au fost invalidate sentimentele precum frica (îndeosebi frica de a vorbi în public) sau tristeţea (mai ales daca era manifestata prin plans. Era absolut interzis sa plang la serbare, sa mă fac de ruşine pe camera, sa vadă toţi părinţii). Aşa am învăţat că plansul e pentru oameni slabi, e absolut ruşinos şi disgratios, dar asta e alta discutie.”

„ Acum sufar de anxietate socială, care cel mai probabil îşi are rădăcinile în certurile multiple la care am asistat, lucru ce mi-a întărit frica de oameni. De asemenea bullying-ul sistematic din partea profesorilor din cauza ca imi vopseam parul, mă dădeam cu tuş sau mă dădeam cu ruj roşu.”

„De multe ori cand resimt anxietate, nu pot respira. E ca o gheara care îmi strânge pieptul şi îmi inunda cutia toracică. Cu cat trag mai mult aer, cu atat n-am aer. Efectiv nu pot sa respir. De multe ori, anxietatea ma strange de gat, la propriu, pentru ca zona gâtului e extrem de tensionată în condiţii de stres sau frica.”, a povestit Cristina Vasilev, 22 de ani.

„Da, am avut anxietate, în special în facultate. Cu atacuri de panica la pachet. Am avut insomnii, teama inexplicabila ca se va întâmpla ceva rău, transpiratii reci, îmi batea inima foarte rapid si mă gândeam că voi muri de un atac de cord. Nu reuşeam să mă calmez, uneori dura şi câteva ore.”, a spus M.F, 37 de ani.

„Da, am avut şi încă mă confrunt cu stări anxioase. Cu cât am înaintat în vârstă, cu atât am reuşit sa le fac fata mai uşor. Cu toate acestea, sunt în continuare momente când prefer sa nu mi asum riscul şi aleg propriul confort şi siguranţa.  În cazul meu, anxietatea se manifesta printr-o stare continua de emoţie şi nesiguranţă. Cred că motivul principal este pentru ca sunt o persoana emotiva. Încă învăţ sa îmi controlez propriile emoţii şi mă surprind de la o zi la alta. Am momente şi zile când am stări de anxietate, nu mă simt confortabil sa fac un anumit lucru. În alte zile simt ca pot muta munţii şi ambiţia mea depăşeşte orice stare de anxietate. Pe lângă emoţiile, cu siguranţă următorul motiv este frica de eşec.”, a spus Carmen Gearîp, 21 de ani.

„Nu am avut anxietate pană acum însă am avut atacuri de panica declanşate de o perioada foarte stresanta. Simţeam ca fac atac de cord, tremurăm, respiram greu, mă durea capul, simţeam ca ametesc. În prezent, mi se întâmplă mai rar. Un atac de panică la câteva luni, poate. Însă Conştientizez că e doar un atac de panica şi că nu mi se întâmplă nimic, respir mai adânc şi trece”, a spus A.C, 23 de ani.

„Cred că am început în şcoala primară şi de atunci am anxietate constant. Cred că a fost declanşată de frica de eşec, frica de a dezamăgi, frica de necunoscut, de a fi judecată. Când mă simt anxioasă am stări de greaţă, tremurat, transpir, îmi este greu să mă concentrez, caut distracţii de la ce îmi provoacă anxietate.”, a spus C.N, 28 de ani.

Resurse pentru a gestiona anxietatea

Pentru reducerea unei anxietăţi de intensitate mică există atât linii telefonice gratuite cât şi aplicaţii şi serviciile mobile care vizitează anxietatea. „Ultima oară am identificat peste 15.000 (unele gratuite), regăsite în App Store sau Google Play însă trebuie să reţinem că acestea nu înlocuiesc psihoterapia. Ele pot fi folosite de multe ori ca ajutor pentru a creşte motivaţia celor care se află deja într-un program de psihoterapie a anxietăţii. În cazul persoanelor diagnosticate cu tulburări de anxietate care afectează grav funcţionarea biopsihosocială recomand examen psihiatric şi medicaţie anxiolitică”, punctează psihologul.

CITEŞTE ŞI: Vulnerabilitatea, un „defect” în zilele noastre. Despre cum să ne învingem temerile şi cum ni se schimbă viaţa când suntem asumaţi